In toiul iernii s-a anuntat ultima zapada. Celelalte vesti inghetasera pe drum. Exista o mangaiere in aceasta tristete, toti putem avea candva un astfel de sfarsit inghetat in plina iarna. Suntem palizi si ne trezim apoplectici la astfel de vesti. Orele ne strabat in cercuri de ger...
Prima veste inghetata era despre Religie. Adevarul religios era cladit pe stanca si a inghetat. Asezarea umana are ceva de nisip, si totusi asezamantul divin e cladit pe stanca. Smintitii isi cladesc casele pe nisip, in vreme ce inteleptii -pe stanca. Dealtfel, pe o piatra umana (pe Petru) s-a construit Biserica. Aceasta veste e inghetata in multi dintre noi; iata o veste trista mai ales pentru Iisus. Si, cand omul primeste o asemenea stire, se dezmeticeste; creste inauntrul ghetarului ca un spin. Si ne miram de unde apar imaginile in care „toate sunt eu”: insinguratul, neregasitul, parasitul de mine insumi. Se investeste nefolositor libertatea si se simte acut stransoarea de clepsidra. Numai lasului i se acorda libertate, ca pe vremea lui Caligula; lasii primesc vestea credintei si se debaraseaza de ea in chip meschin. Prin criogenie religia poate fi salvata, numai asa scapam de „lasii intru credinta”!
A doua veste facea referire la Mitologie, dar intr-o maniera deformata: „au inghetat focul si apa”, pamantul scapand de marile distrugeri. Fiul Soarelui (Helios), Phaeton, degeaba i-a cerut tatalui sau pentru o zi sa conduca pe cer carul soarelui; caii nestapaniti ai comosului au apropiat carul prea mult de pamant, parjolindu-l. Si, iata-l pe Phaeton trasnit de Zeus. In stirea de azi se adauga: ‚...trasnit si inghetat’. Trasnetul, focul sunt astazi de gheata, prea putin se mai iubeste! Cele mai sincere placeri le da ochiului un val sau o unduire a apei inghetate, iar spiritul- cand aude de inghetul apei, se deconecteaza pentru ca a scapa de inec. Aceasta veste a inghetarii focului si apei, e oferita azi ca model, pentru a nu ne mai feri de marile distrugeri. Adio, potopului si cometelor apocaliptice; adio si inecului amintirilor! Am scapat de interglaciar, si vom intra in glaciar: mijlocul nostru geometric, inima, se intreaba daca va avea tic-tac-ul altfel, daca in interiorul de ghetar pentru ea va fi un timp mai bun!
Iata ca a inghetat stanca, focul si apa, dar aerul sau vantul nu pot ingheta. Deci, mai avem o sansa: sa vina primavara, sa vina vantul cald si sa ne dezghete vestile proaste, sa ne reintoarcem la tainele religiei si mitologiei! Cine refuza mangaierea vanturilor dintotdeauna calde? Dar oare ce se duce-n vid din noi cand ne-om topi?