Fragment din cap. Clopotele României, vol. NEGURA al Trilogiei PROIECTUL UNEI LIMBI UNIVERSALE

Vasile Pârvan ne este călăuză la început de drum, prin scrierile sale care fac trimitere la timpuri foarte îndepărtate și la “întreg teritoriul valah”. Din grupa clopoțeilor descoperiți în Transilvania, primul este amintit cel de bronz, cu corp de formă conică și mâner sub forma unui animal stilizat, descoperit la Șomhid, jud. Arad.

O piesă asemănătoare, citată de același istoric, este cea descoperită la Gornești, jud. Mureș, “clopoțel de bronz ornat cu reliefuri reprezentând un animal tânar din familia cervidelor” așa cum îl descrie în comentariile sale Joseph Hampel. Vasile Pârvan aprecia aceste obiecte ca făcând parte “din vestigiile specifice migrației cimero-scytice din sec. X – VI î.e.n. Descoperirea acestor piese în Transilvania este importantă pentru noi din prisma vechimii lor în cultura populațiilor traitoare aici. Speculațiile sau clarificarile despre atribuirea originii lor, populațiilor scytice (despre a căror prezența în această regiune nu sunt dovezi), sau agatârșilor care erau de origine iraniană sau tracă, o lăsăm în seama istoricilor. Dar mai reținem din scrierile lui Pârvan că “clopoței ornau baldachinele carelor acestor migratori; ei aveau la interior atârnată o grăunță de fier care lovea învelișul conic de bronz, producând ca urmare a avansării carului, un sunet ca al unui zurgălău”.

O altă mărturie străveche vine din descoperirile necropolei de la Enisala, jud. Tulcea, produse al culturii geto-dace: clopoței de bronz datați a doua jumătate a sec. IV î.e.n. Istoricul Gavrila Simion descrie un clopoțel de bronz ca fiind : “parcă trecut prin foc”. Tot el vorbește despre clopoței din aceeași zonă geografică și temporală: doi clopoței din Mormântul 8 al sitului, formă conică-evazată și agățătoare inelară, 2,3 cm înălțime și 1,7-1,8 cm lățime. Aceste clopote, păstrate la Muzeul de Arheologie din Tulcea, alături de numeroase alte piese din secolele imediat următoare, descoperite în Mormântul 11, ilustrează nivelul de maturizare al civilizației geților în vremea lui Zalmodegikos. Dar, adăugăm noi, este surprinzătoare asemănarea dintre descrierea de mai sus a lui G. Simion si cea a clopoțelului din imaginea de mai jos. Acesta este descoperit în București – Militarză, are dimensiunile de 6,5 x 5,2 cm, datează din sec. III-II î.e.n. și este păstrat la Muzeul de Istorie al Bucureștiului:

(foto)
Clopoțel de bronz – București-Militari

Tot în Dobrogea și tot în aceeași perioadă este localizată o altă descoperire care conține de astă dată clopotul ca simbol. Este vorba despre sarcofagul sculptat în marmură alb-violacee, descoperit la Tomis și păstrat la Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța. Sarcofagul este dedicat unui zeu invocat în zona Asiei Mici: Men – protectorul morților. Pe fața anterioară în panoul din stânga, este reprezentat un clopot de mâna cu mâner bogat ornamentat, alături de alte simboluri, cum reiese din figura următoare:

(foto)
Sarcofagul Zeului Men (stânga)
detaliu decorație-clopot (dreapta)

Mai surprinzătoare decât asemănarea de mai sus ne pare nouă autorilor, cea dintre clopotele descoperite la Sarmisegetusa Basileon – centrul de stat al Dacilor din zona Grădiștea Muncelului, jud. Hunedoara. Vorbim mai întâi despre clopotul mare cu dimensiunile de 12,2 x 6,3 cm, forma cilindrică și inel de fier pentru atârnare, descoperit în zona habitatului civil și păstrat cu nr. Inventar V 18534 la Muzeul de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca. Acesta seamănă izbitor cu clopotele pentru animale folosite și astăzi de populațiile din teritoriul Siberiei centrale și al Mongoliei:

(foto)
Clopot dac Sarmisegetusa (stg.)
Clopote din Mongolia (dr.)

Dar cea mai interesantă asemănare ca formă, este cea dintre clopotul mic descoperit la Grădiștea Muncelului, în zona terasei III. Acvest clopot cu dimensiunile de 6,1 cm înălțime și 4,5 cm latura mare a bazei, este păstrat la Muzeul de Istorie al Transilvaniei cu nr. de inventar V 18533. Fascinantă este asemanarea izbitoare a formei sale quadrangulare cu cea a clopotelor similare din Africa sau a unora dintre clopoțeii celtici. O prima comparație o puteți face singuri privind piesa menționată din Dacia, alături de o altă piesă din Africa centrală, sau comparându-le pe acestea cu clopoțeii celtici care sunt prezentați în capitolul următor:

(foto)
Clopoței quadrangulari antici
- Dacia regală-stânga
- Benin-Africa-centu
- Irlanda-celtic-dreapta

Un splendid colier cu clopoței de bronz a fost descoperit pe amplasamentul fostei capitale a Daciei Traiane - Ulpia Traiana, ca parte a tezaurului provenind din Palatul Auguștilor. Piesa formata dintr-un lanț cu patru clopoței alternând cu alte trei pandantive, a fost descrisa de către C. Daicoviciu și este în prezent expusa la Muzeul de arheologie Ulpia Traiana Sarmisegetusa.

(foto)
Colier cu clopoței de bronz din perioada daco-romană

Clopotul este atestat în continuare și la dacii liberi (ex. Mătăsaru, jud. Dâmbovița), dar mai ales în teritoriul roman, fiind folosit în cultul Cybelei, pentru a alunga spiritele malefice, pentru protecția turmelor și a recoltelor, ca piesă de harnașament etc. Clopote romane (tintinnabulum), foarte variate tipologic, s-au descoperit la Buciumi-Sălaj, Ghirbom, Surducu Mare, Răcari, Slăveni, Locusteni-Dolj, Barboși-Galați etc. În mediul carpic se răspândesc sub influența sarmaților, clopoțeii conici cu inel pentru atârnare. Acest tip de clopoței ne sunt cunoscuți ca urmare a cercetării necropolelor de la Moldoveni-Gabăra, jud. Neamț, Ștefănești, jud. Botoșani și Târgușor, jud. Prahova și au fost determinați ca perioadă în sec. II-III e.n. Clopoței asemănători s-au găsit și în două morminte din Callatis (Mangalia).
Din aceeași perioadă a Daciei Traiane, de astă dată din Dobrogea, vă prezentăm trei clopoței de bronz, descopetriți la Tomis (foto stânga), celilalți doi de la Adamclisi - teritoriul așezării romano-bizantine de la Tropheum Traiani (foto centru și dreapta):

(foto)
Clopoței din perioada daco-romană
- Tomis (stg.) –sec III e.n. - - - Adamclisi (dr.) sec V-VI

La Moldoveni-Gabăra din Neamț, cercetarea arheologică a relevat o așezare și necropolă carpică datând din sec. III-IV e.n. Au fost descoperite 101 morminte -65 de incinerație și 36 de înhumare (32 copii + 4 adulți)- iar într-o bună parte dintre acestea au fost găsiți clopoței de bronz, 7 piese, care par a aparține unei perioade mai vechi, posibil sec. II e.n.
Alte descoperiri de profil sunt cele din teritoriul Bucureștiului, cunoscute ca situl Militari – Câmpul lui Boja. Lângă “atelierul de prelucrare a bronzului” descoperit lângă bordeiul B 23/1999 sunt doi clopoței de fier, datați la mijlocul sec. III e.n. reprezentați grafic în fotografia următoare:

(foto)
Clopoței de fier – Militari, bordeiul B 23/1999

Din aceeași zonă și perioadă provine clopoțelul de bronz descoperit în bordeiul B 5 / 1960, clopoțel cu limbă și o înălțime de 3,5 cm.

(foto)
Clopoțel de bronz – Militari, bordeiul B 5/1960

Despre clopoțeii geto-dacilor din Muntenia în epoca romană, Gh. Bichir îi amintește în legătură cu creșterea animalelor și păstorit, spunănd: “în legătură cu creșterea vitelor trebuiesc amintite și cele trei talăngi de fier descoperite la Mătăsaru și care erau legate la gâtul unor animale pentru a semnala prezența turmei la păscut, sau puse la animale mai mici pentru a nu se rătăci de turma (oi sau bovine). Ele puteau fi purtate și de unele animale de tracțiune (boi sau cai), anunțându-și astfel trecerea și evitând eventualele accidente”.

(foto)
Talăngile de la Mătăsaru – Dâmbovița

Clopote de tip talangă din fier dintr-o perioadă mai târzie, cea a sec. VIII-X, au mai fost descoperite la Bucov-Tioca, jud. Prahova.

Istoricii Octavian Toropu și Onoriu Stoica ne prezintă în studiile lor o altă varietate de clopoței prezentă pe teritoriul țării noastre din timpuri străvechi. Clopoțeii globulari menționați din vremea Regelui Rhesus al tracilor, reapar în descoperirile arheologice din necropolele de la Obârșia Nouă, jud. Olt. Situl, datat sec. VII-VIII e.n. relevă două piese asemănatoare; prima este cu secțiune ovoidală, este făcută din două jumătăți de tablă de cupru, sudate vertical, cu o incizie la bază, toarta aplatizată și perforată, iar la interior are o sferă de metal zornăitoare.

(foto)
Zurgălău de la Obârșia Nouă

Al doilea zurgălău este din același material, cu profil sferic, format prin sudarea pe o linie orizontală a două părți care închid o sferă de metal. Partea inferioara are o fanță iar partea superioară o perforație.

(foto)
Zurgălău de la Obârșia Nouă

O mărturie extrem de interesantă este cuprinsă în notele lui Nikitas Choniates, secretar imperial al lui Issac II Anghelos, pe durata campaniei acestuia împotriva rebelilor Sciți (Cumani) și Valahi în 1188 : « pe durata deplasării acestora spre munți…se auzea mugetul teribil al trompetelor, sunetul puternic al clopotelor… și șuieratul aerului care trecea prin capetele de dragon (lup) din vârful sulițelor …asta făcea să se creadă că oastea lor era mai numeroasă…»

Prezentul fragment a fost transmis catre organizatorii Congresului de dacologie organizat la sfârșitul lunii iulie în București și vrea să susțină ideea dezvoltării superioare și a continuității civilizațiilor din acest spațiu, aproape de casa noastră, a tuturor.