pal paletă bicicletă și la urmă motoretă. așa mă strigau două colege de clasă din generală. erau surori dintr-o familie de țigani și le spunea bodgros. eu le spuneam botgros. aveau același drum spre casă ca și mine. pal paletă biciletă și la urmă motoretă urlau cînd mă vedeau. de ciudă aruncam în ele cu castane.

*

în primul an de liceu am stat într-un cămin de ucrainieni și orfani. preotul director venea rar pe la noi. stăteam nouă în cameră. de fapt eram toți băieții de la liceul catolic în patru clase pline de fete. pedagogul ne dăduse camera 2 club. era exact lîngă scări și geamul dădea pe acoperișul cantinei. vara ne urcam acolo și aruncam cu mîncare stricată în seminariștii care se duceau la masă. ei aveau căminul lor și cantina lor. în fiecare seară la ora opt venea pedagogul și lua neonul din cameră. catolicii n-au voie să consume curent ne spunea. toți din 2 club aveam cîte o săptămînă împuțită. făceam cu rîndul. tot pentru că eram catolici. în fiecare seară timp de o săptămînă curățam budele. pișoarele erau pline de vomă iar cabinele cu tălpici nu closet se înfundau des. o găleată de metal un butoi mare plin cu zoaie un băț care cîndva fusese mătură și niște cearșafuri vechi. și niște praf de clor sau așa ceva. ucrainienii erau cei mai răi. cînd aflau că de servici sînt catolicii se căcau pe rînd și făceau un trenuleț de rahat pînă la ușa de la intrare a budei.
duminica se dădea discotecă. de cîteva ori am mers și noi. stăteam într-un colț timizi și dădeam și noi din fund cu mîinile în buzunare.
ca mulțumire pentru calda găzduire la sfîrșitul anului ne-am căcat toți în mijlocul camerei.

*

e prietena ta? mă întreabă copilul uitîndu-se la o femeie care trece pe lîngă mine. femeia zîmbește. nu. ai soție? nu. dar vei avea? nu știu. eu am o bunică. ai venit să te tunzi? da. hai înăuntru. ne așezăm pe scaunele din holul frizeriei. jocuri pe mobil ai? da. pe ăla cu șarpele îl ai? nu știu. îți plac cîinii? da. și mie. dacă ai vedea un cîine mic mic mic i-ai da de mîncare? da. și eu. mă cheamă cătălin. trebuie să o ajut pe bunica să care sacoșele. pa.
în momentele de acalmie mintea îmi fuge fără rost. îmi imaginez ce se întîmplă cu oamenii pe care i-am cunoscut preț de cîteva cuvinte. cum ar fi cătălin. poate are acasă un cîine. poate joacă pe mobil șarpele. poate că un om se termină cînd pleacă.

*

cîteodată viața în 2 club o lua razna. argint era jupînul cartierului. făcuse opt ani de pîrnaie pentru că violase o babă în autobuz într-o seară. la pîrnaie cunoscuse un preot care ne preda nouă biblia și care venea să le predice iertarea readucerea pe drumul bun oaia rătăcită și bunul păstor și alte asemenea. după ce a ieșit de la pîrnaie preotul ne-a dat în grija lui să nu se ia de noi vreun șmecher de cartier.
într-o zi mergeam cu tiberiu spre cămin și ne-a ieșit în cale argint. dă-mi niște bani mi-a zis. sincer n-am. sari. am început să sar. m-ai convins n-ai. s-a întors spre tiberiu. dă niște bani. n-am. sari. nu vreau. sari în mă-ta cînd spun eu. a început să sară și din buzunar au început să-i cadă cîteva monede. crucea mă-ti s-a răstit argint și i-a ars o palmă. a luat banii a plecat și după ceva timp s-a întors cu trei pahare de suc de la dozator. mi-a dat mie unul și unul lui tiberiu. e bun bă? da e bun s-a smirocăit tiberiu. ține și restul boule.

*

pal paletă bicicletă și la urmă motoretă. la asta mă gîndeam atunci cînd m-ai chemat. stăteam în fața statuii lui ștefan cel mare. aia care a ajuns la știrile naționale pentru că i-au furat țiganii coroana s-o vîndă la fier vechi. în tot acel întuneric mi-a trecut prin fața ochilor toată viața. mi-ai acoperit gura cu sînii ca unui muribund căruia îi acoperi ochii cu palmele. m-am gîndit că viața e o cameră de cămin în care dumezeu vine seara și mai ia pe cîte unul. pentru că sîntem oameni așa ne spune. în 2 club toți avem cîte o săptămînă împuțită. în fiecare seară ștergem urmele celor care au fost. iar ai noști sînt cei mai ai dracului. se duc pe rînd pînă se face un trenuleț care dă să iasă din coșul pieptului. iar ca mulțumire pentru calda găzduire la sfîrșitul vieții ne căcăm toți pe noi în mijlocul camerei.