Se povestește că într-o țară îndepărtată, al cărei nume este inutil să-l pomenim, întrucât astăzi nimeni nu-și mai aduce aminte de ea, un mare meșter, în multe treburi foarte priceput, a inventat un ceas care mergea de-ndărătelea. Bazaconia fu socotită atât de mare și de nemaipomenită încât numaidecât se hotărâ prin fel de fel de legi, decrete și ordonanțe ca toată suflarea omenească și dobitocească să purceadă în ritmul nemaivăzutei Mașinării.
...Și a fost bine. Cel puțin așa și-a zis faimosul meșter văzând cum mergeau lucrurile. Bătrânii întinereau, tinerii redeveneau copii, iar copiii nu mai deveneau deloc, ci pur și simplu rămâneau așa cum erau. La fel se întâmpla cu animalele din ogradă, cu cele de pe câmpuri și cu cele din păduri. Cei doi porci ai lui tanti Niculina se transformaseră în purceluși, fapt care dădea peste cap planurile acesteia privind Crăciunul, rațele și găinile lui nea Costică erau de acuma niște boboci gingași și nevinovați, iepurii de pe câmp semănau pe zi ce trecea cu personajele lui Disney, iar vănătorii își schimbaseră armele adevărate cu unele de jucărie. Atmosfera patriei era învăluită de o aură senină de gânduri și sentimente copilărești, aceasta devenind un nesfârșit parc de joacă sau, după cum titrau ziarele vremii, o țară de basm.
Vorbind însă despre ziare, trebuie spus că acestea aveau și ele un aspect tot mai copilăresc, întrucât cei care le scriau erau ei înșiși de acum niște copii, care deveneau din ce în ce mai mici, până când uitau de-a binelea să scrie, să citească și să socotească. Singurele cărți care mai aveau căutare erau cărțile de povești, dar, din motivele sus amintite, nici pe acestea nu mai avea cine să le citească. Cel mai trist era pentru sugari, pentru că pe aceștia nu mai avea cine să-i alăpteze, întrucât mămicile lor nu erau acum decât niște fetițe preocupate de păpuși și cărți de colorat. Economia națională se prăbuși în scurtă vreme, deoarece legea care interzicea copiilor să muncească rămase în vigoare și nimeni nu se gândi să facă altfel.
Și pentru că meșterul responsabil de toată dandanaua devenise el însuși un copil nevinovat și nu se mai găsi nimeni care să îndrepte ceasul pricinuitor de prezenta stare de fapt a lucrurilor, iată că înapoierea afectă nu doar indivzii societății și societatea însăși în ansamblul ei, ci chiar evoluția speciei însăși. Unii spun că oamenii deveniseră niște maimuțe încăpățânate și răsfățate, care nu făceau decât să se certe pe motive pe care nimeni nu le-a putut explica vreodată, alții, că în unele zone regimul politic involuase și el, oameni altădată cumsecade și democrați convinși fiind acum niște ticăloși și niște dictatori.

Dar despre aceste lucruri, ca și despre multe altele, nu s-a vorbit niciodată serios, poate și pentru faptul că multe din cele povestite de copii sunt neadevărate, aceștia având mai ales o imaginație bogată.