agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2344 .



Șerloca Vasilica Holmescu
proză [ ]
Pânza de paianjen

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lalely1567 ]

2009-10-28  |     | 



Cu greu se descleștară din îmbrățișare la sunetul strident al telefonului.
- Era secretara. M-a chemat la ședință, spuse Vasilica după ce puse receptorul în furcă.
- Ar fi mai bine să te duci singură, n-o să se întâmple nimic. Am pus deja microfoane în toate birourile, iar peste drum de firmă am un băiat care le ascultă. Uite! În dubița aia!
N-o să fii numai cu el în sala de ședințe, între timp eu o să mă duc la Contabilitate, să văd ce fac doamnele noastre, spuse el luând-o după umeri.
- Și eu cred că ar fi mai bine să merg fără tine, dar te rog să stai pe aproape. Îmi este teamă de el, ar fi în stare să mă strângă de gât.
- Þi-am spus că-ți voi fi alături, draga mea și am să mă țin de cuvânt. Ne despart doar un hol și-o ușă, zise el, luându-i fața în mâini și pecetluind promisiunea cu un sărut tandru, încărcat de dorință.

În sala de ședințe se așeză pe scaunul soțului ei și încercă să se concentreze la discuții, dar îi era un pic cam greu după sărutul al cărui gust încă-l mai purta pe buze.
O copleșiseră acele momente de iubire, care în mintea ei făceau mai mult decât o declarație de dragoste în o mie de cuvinte. „Îți dăruiesc inima mea!”, spuneau privirea și atingerea lui. „Și eu pe-a mea, dragul meu!”, îi răspunse ea în gând, pe când șeful de la aprovizionare discuta aprins despre ofertele primite prin fax, de la furnizori.

- Hai să mergem la masă, îi spuse Nelu, după ce ea ieșise din ședință. Trebuie să-ți spun ceva important. Vasilica își luă repede poșeta și coborî scările, pocănind din tocuri, urmată de Nelu, imaginânduși tot ce putea fi mai rău.
- Ce s-a întâmplat? întrebă ea. Este ceva grav? Te rog nu mă mai ține în suspans!
Spune-mi te rog! Îl spuse ea după ce se așeză lângă el în mașină.
- Ai un pic de răbdare! Îți povestesc în zece minute, zise el, încercând să fie atent la drum.
După ce s-au așezat la masa unui restaurant intim și cochet, au comandat ceva de mâncare. După plecarea chelnerului, ea se uită nerăbdătoare la prietenul ei, iar el a început:
- Asociatul tău a intrat în panică. A-nceput să dea telefoane „S.O.S.”
- Cui? Senatorului?
- Nu! Nici măcar nu-ți trece prin cap: l-a sunat pe șeful Gărzii Financiare ca să-l scape de control. După câte-am înțeles eu, tipul are cotă parte din afacere. Ce afacere…vom afla în curând, asta dacă nu va încerca să le mituiască pe cele două doamne de la audit. Așa că…n-am să le mai scap din ochi.
- Nu-mi vine să cred! Ãștia chiar n-au scrupule!
- Asta nu-i nimic, dar a sunat un procuror de la Curtea de Apel. Alt mânjit. Ãla l-a sfătuit să cadă la pace cu tine.
- Să știi că Ori a fost tot un lapte și-o miere la ședință. Chiar mă miram ce l-o fi apucat! Și tu ce spui? Să încheiem o înțelegere cu el? Întrebă ea.
El se uită lung la ea, uimit, neștiind ce să creadă.
- Am glumit, Nelule! Ai crede că sunt în stare de asemenea mârșăvii?
- Vasilico, nu mai fă glume d-astea că-mi dai palpitații! Nu știam ce să cred, spuse el, luându-i mâna care se odihnea pe masă și sărutând-o.
- Să nu te îndoiești niciodată de mine, dragul meu! Voi avea întodeauna coloana vertebrală dreaptă și nu voi accepta niciodată să fiu șantajată.
- Se pare că pânza de păianjen este foarte întinsă, așa că ar fi bine să nu discutăm decât nimicuri la telefon. Iar…ori de câte ori ne întâlnim, mai ales la birou, te rog să nu vorbești lucruri importante până nu voi descoperi eventualele microfoane puse de ei.
Și mai e ceva: Amanta soțului tău este acum amanta lui Ori.
- Nu pot să cred! Ce curvă ordinară!
- Profită sărăcuța că este înaltă și se poate îndoi după cum bate vântul. N-a făcut decât să-și caute alt sponsor. Ce…credeai c-o să-și sacrifice tinerețea ca să-l îngrijească pe bărbatu-tău?
- Nu. Și puteam să jur de când am văzut-o prima oară.
- Acum hai să mâncăm, schimbă el vorba în momentul în care chelnerul le aduse farfuriile, deși nu prea mi-e foame.
- Nici mie, poate pentru că suntem prea agitați.
- De fapt mi-e poftă de buzele tale, iubito. Îmi țin și de foame…și de sete.
- Nu te baza pe ele dragul meu, să nu mori de inaniție.
- N-am să mor…decât de dorul lor, spuse el întinzându-se peste masă și sărutând-o apăsat.
După ce au mâncat, s-au întors înapoi la firmă, ducânduse glonț la Contabilitate.
Doamnele Ileana și Rodica- cele două femei trecute de cincizeci de ani, cu părul alb și ochelari- lucrau de zor la verificarea actelor, îngropate în vrafuri de hârtii și dosare, iar o angajată nu făcea altceva decât să le aducă alte și alte dosare, după cum îi cerea cele două reprezentante ale audit-ului.
- Domnule Nelu! Avem o rugăminte la dumneavoastră. Ne duceți vă rog acasă, la terminarea programului? Îl întrebă doamna Rodica, uitânduse lung la el cu subînțeles.
- Cu cea mai mare plăcere doamnă! Cum să nu!

S-au suit toți patru în mașină, iar Nelu le-a propus să meargă la el la birou, unde puteau discuta în liniște.
- Să știți că suntem foarte indignate. Am descoperit niște lucruri care l-ar înfuria pe orice român de rând. Uitați aici, ne-am permis să facem copii după toate actele care v-ar putea folosi ca dovezi, spuse doamna Ileana, punând pe birou câteva dosare.
Vasilica și Nelu nu s-au atins de ele, în schimb așteptau încordați ca niște copii mici, ca doamna să înceapă să le spună povestea.
- Firma soțului și a asociatului dumneavoastră este în pierdere de ani buni și n-au plătit contribuțiile la stat de mai bine de-un an. Au participat și au câștigat, aproape toate licitațiile de asfaltare a drumurilor din județul nostru,iar dacă voi vedeți vreo șosea asfaltată, atunci o vedem și noi, deși termenele de finalizare au trecut de mult. Eu mă mir cum de nu îi ia nimeni la întrebări, pentru că acei bani sunt veniți din fonduri europene.
- Noi nu ne mirăm, spuse Nelu uitânduse lung la Vasilica. Au un politician care-i ține-n spate.
- Așa ne-am gândit și noi, pentru că ni s-a părut foarte ciudat ca să câștige toate licitațiile la care s-au înscris. Este strigător la cer ce se întâmplă, domnilor, zise doamna Rodica. Ce aveți de gând să faceți în continuare? Îi dați în vileag? Nu?
- În această afacere sunt băgați foarte multe persoane cu funcții importante. Vă dați seama că nu vor sta cu mâinile-n sân. Și noi suntem revoltați de ce se întâmplă și sperăm să-i desconspirăm în scurt timp, iar probele aduse azi de dumneavoastră, vor atârna greu la procesul care va urma. Să ne rugăm ca vinovații să nu scape, așa cum se întâmplă tot mai des în țara noastră.
- Aici aveți dreptate! La noi totul este posibil. Nu ne mai minunăm de nimic.

va urma





.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!