agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-04 | |
Este molia pusă pe fugă de una din fufele tale cu care-ți înșeli nevasta. Această fufă își face molia, mică bestie, iar micuța îți cere ție protecție, intrând în cutele fularului tău, unde se încarcă emoțional și-și părăsește astfel stăpâna care a hulit-o, atașându-se de tine, pe care te va recunoaște ca noul ei stăpân, generos și blând.
Ca să-și recunoască atașamentul și fidelitatea, iți umple dulapul de ouă mici și drăgălașe, aproape microscopice, din care se va naște o națiune de molii care vor face zboruri ondulatorii, încrucișate, de o eleganță de nedescris, cu care ea se va făloși: ai văzut stăpâne, ce decor, ce paradis artistic ți-am făcut că m-ai scăpat de aia care mă face bestie mică? Tu, în loc să-i mulțumești ei pentru spectacolul feeric, îți bagi consoarta în spital și o ameninți cu divorțul. Asta da recunoștință, că doar nevasta ta nu-i vinovată cu nimic de adulterul tău necunoscut și nereproșat. Și când te gândești că ea, molia asta, n-a făcut nimic intenționat, că ea nu știe cine este, nu știe ce a greșit, nu-i violetă, nici violentă și n-are alte capricii. Ea nu cere bani, mâncare, e cuminte, sfioasă, sensibilă, stoică și moare fără vise și speranțe. Nu pișcă, nu mușcă, nu înțeapă, își face doar o datorie ancestrală, se ouă în paradisul în care tu ai adus-o. Ca dovadă a aprecierilor sus arătate, confratele meu Radu Felecan i-a dedicat catrenul jos arătat, citez: De mii de ani e-așa cum este, Că-n evoluția-i neroadă Nu a visat s-atingă creste, Ci doar atât a vrut: să roadă. Molias humanias Este o vampă devoratoare de mahări cu cel mai gras cont în bancă și cu domenii în insulele Virgine, Malibu, Gran Canaria. Au cele mai somptuoase vile care-s în grija unui nepot și a unui pluton de body-guarzi. Știe să ia ochii pe palmă mahărului care a dus-o la cununie beat și căruia-i declara că el a fost și este singura și marea ei iubire, că el este îngerul, inginerul, arhitectul și artistul sufletului ei. Tot ea, în momentul când i se pun lui brățări pe metacarpiene, pleacă cu cecurile în insule unde-i face mahărului intrat "la facultate" un copil cu nepotul lui, ca să rămână averea în familie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate