agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-02 | |
I
M-am trezit cu noaptea în cap pentru că nu avea unde să mai meargă. A încercat fiecare casă , dar n-a găsit decât oglinzi și furnici. Totuși, oamenii își ascund bine șoareci, nu vor să-și schimbe masca chiar atât de des. O ascund în fiecare după-masă în spatele oglinzii și scot alta mai comodă, dar niciodată nu auzi un hohot de râs. A venit vremea să mă dau jos din pat și să sar pe geam în mare. O să apăs două clape de pian când ajung jos, poate țipă vreo pasăre. Piticii fug în toate părțile și se tot lovesc de statui. Nu știu dacă pot să-i ajut, încă încerc să găsesc penele. Uite un copil în colțul străzii cum doarme cu capul pe o floare de mac. Lângă el, un șoarece roade din gardul casei, dar nu vede că n-are suflet. Merg prin valuri, dar ceva îmi spune că ajung jos în cer. Și dupaia cum mă mai întorc? Cred că am simțit o crăpătură în perete și văd un os îmbrăcat într-o pană înăuntru. Dacă le scot oare se sparge vreo oglindă? Ah, ce sete mi-e, dar uite că și limonada are mască și pare poză. II Zâmbetul ușor crispat nu o să ne ajute, măcar îți curg furnici din urechi și pleacă să mănânce din colivii. De obicei ies din pitici, dar tu pari a fi pasăre. Hai să alergăm și să ne împrăștiem în patru părți și să călcăm pe fiecare mască până ajungem în mare. Și-atunci când o sa fim mari, macul o să dispară de tot și o să țipe păsări pe tot cerul. Dar până atunci mai e un munte și încă un pământ cam la fel ca acesta, doar ca acolo e liniște și sunt pereți, ca aici. Cred că am călcat pe un ochi pierdut de trei vrăjitoare. Era să mă pierd, dar acum simt mai bine. Te caut și pe tine să-ți arăt, mă rotesc încontinuu pe câmp și calc toate florile în picioare. III Mă ascund de tine după toți pereții, dar șoarecele ți-a șoptit ceva și începi să alergi în jos. O să vin și eu după ce rod o bucată de lume să văd că nu-i toată râncedă. Mai degraba aș fi furnică, e cea mai frumoasă zi să aduni bucăți de suflet și să-ncerci să mai faci o pasăre. Mâine poate n-am răbdare. O să plec să curăț penele și să sparg câteva măști. Unele sunt așa elastice, uneori cred că sunt ei. Alteori doar mănânc înghețată și nu-mi pasă că vine seara. Dar până atunci mai e atâta muncă și tu stai și râzi. Mi se pare că ai coborât sus și i-ai luat și pe ei cu tine, căci aud câteva cântece de pasăre. Încă nu țipa, e destul timp, până atunci o să râd și eu, și ei stau nemișcați, și șoarecii rod și furnicile adună și lumea iar împrăștie, iar eu râd și râd și râd oare?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate