|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Fragment proză [ ] din Solilocvii (1978)
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Paul Emanuel [Paul_Emanuel ]
2010-10-11
| |
Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Ai visat zăpada, deja când soarele luneca peste frunze multicolore, am rămas același egal și intact, un lucru mobil care rabdă frigul și privește în pământ. Arborii fără frunze și fără flori sunt atât de frumoși când îi bate vântul! Probabil sunt sortit să nu părăsesc aceste locuri niciodată! Trec ca un fluture alb, cu cap de mort, îmi privesc mâinile abandonate, ce aș putea să fac? Aprind o țigară... Mai trece o zi...
|
|
|
|