,,… O oaie, două oi, trei oi...’’ Numără oile, le pierde șirul, o ia de la capăt. Of, de-ar adormi să nu mai știe de nimic! Durerea de cap o chinuie și gândurile ce dau năvală. Simte că nu mai are aer, deschide fereastra și un val rece o izbește în față luând-o cu fiori reci. Un tremurat isteric o zguduie și-o năpădește plânsul, întâi în hohote nervoase, apoi suspine adânci. Mâinile îi alunecă într-o disperată mângâiere pe burtă și sfâșiată se prăbuși în genunchi cu ochii rătăciți către tavan. ,, De ce, de ce așa, Doamne, de ce acum? " Ar vrea să se cufunde într-un somn adânc, să uite totul. Nu-i decât un coșmar de noapte și totuși nu visează, îl simte, e acolo, mic, firav și nevinovat și tocmai ea vrea să-i facă rău. ,, Cum de-a ajuns în situația asta? ce proastă a fost! '' Nu-i poate spune nimănui zbuciumul ei. La ce bun? toți ar condamna-o, până și el a părăsit-o! Îi vede și acum privirea încruntată când i-a dat vestea.
,, Iubitule, eu...noi...am conceput un copil! '' O privi mirat si ironic. ,, Hai, dragă, ce glumă mai e și asta, ți-am zis că nu mai pot avea copii?! '' Privirea ei goală, cu ochii încercănați, duși în fundul capului de atâtea frământări semn că totuși vorbește serios îl făcură să se încrunte. ,, Nu știu cu cine ai rămas gravidă, poate cu Sfântul Duh, cu mine în nici un caz! Nici n-ar trebui să-mi vorbești de așa ceva, e problema ta, descurcă-te cum știi! Cunoșteai prea bine în ce te bagi, între noi nu poate fi vorba decât despre o relație bazată pe sex și atât!'' Nu, nu știa, ea credea că e iubire. Bâguind umilită șopti stins: ,, doar cu tine am făcut dragoste, te rog, crede-mă! '' Ochii lui o săgetară cu ură într-o expresie pe care nu i-o mai văzuse. O apucă de bărbie șuierându-i printre dinți: ,, din clipa asta să nu mă mai deranjezi niciodată, ai înțeles? '' Închise ochii auzind doar ușa trântită în urma lui. Simțea cum pământul îi fuge de sub picioare. Ar fi vrut s-o înghită în clipa aia dar nu, era încă la suprafață, singură și copilul ce n-avea grai să se apere de neputința lor.
Da, știa de la bun început că relația lor e atipică, blamată de o societate strâmbă, să fie amanta unui bărbat însurat, dar iubirea nu te întreabă ce statut ai, se întâmplă să-ți acapareze simțurile și cazi în acel miraj amețitor din care nu te poți desprinde decât cu suferință. Îl iubea pe bărbatul ăsta ce cu sarcasm i-a întors spatele când avea mai multă nevoie de el umilind-o atât de ușor. Își simțea sufletul și trupul sfâșiat în mii de bucăți. Trebuia să se adune, să se hotărască ce va face. Își dorea un copil, însă simțea că nu e pregătită pentru acest moment. Nu-și terminase facultatea și n-avea suficiente resurse să-l poată crește. ,, Biata mama, câte sacrificii a făcut să pot studia, lumea din sat ne-ar arăta mereu cu degetul: i-a uite-o și pe fata lui Maria, a plecat la oraș să învețe carte dar a învățat doar cum se fac copiii! '' Îi cunoștea bârfitori și răutăcioși, oameni simpli care se cred fară de păcat, preocupați să judece doar pe alții de parcă nu toți suntem supuși greșelilor și iertării!
Un sentiment de revoltă o cuprinse asupra acestei lumi cenușii pe care trebuia s-o înfrunte pentru adevărul ei, dar cel mai greu îi era să lupte cu propriile temeri. Se ghemui iar în pat cu ochii ațintiți spre geam. O lună plină clipea printre gene supărată parcă. Nu, nu avea puterea să-și înfrângă demonii, nu era în stare să dea viață acum acestui copil. Ce că-i ofere? Dragoste? Nu-i de ajuns, își dorea un cămin normal și un trai decent pentru micuț, iar ea se zbătea în nevoi. Nu vroia ca și el să crească fără tată, să îndure greutățile prin care a trecut cu mama. ,, Săraca, m-a adus pe lume fără a avea puterea de a alege, sacrificându-și toată viața. '' Ah, cum să uite ironiile copiilor la scoală? ,, Ești o bastardă, tatăl tău a violat-o pe maică-ta de curvă ce-a fost! '' Cum pot fi atât de cruzi? O umileau cu răutăți până la lacrimi. De câte ori a udat noaptea perna nici ea nu-și mai amintește! Uneori o auzea din camera și pe mama plângând pe furiș. Atunci a înțeles că fata venită pe lume dintr-o teribilă faptă putea să șteargă lacrimile mamei doar cu bucurii. I-a răsplătit eforturile învățând bine, devenind o eminentă studentă la medicină. Acum, dintr-o dată totul pare să se prăbușească pentru că un suflet nevinovat s-a rătăcit în lumea ei complicată. O durere o săgetă în inimă la un gând. ,, Mama nu trebuie să afle, are și așa prea multe griji! " Măcar el dacă ar fi fost lângă ea s-o susțină moral. Nu-l condamna, vestea asta surprinde pe oricine.
Gândurile i se învălmășau ca niște frunze rostolgolite de vânt secătuind-o de energie. Lumina zilei răzbi prietenosă pe geam după încă o noapte ce părea că nu se mai termină. Se sculă mișcându-și greoi pașii spre baie. Din oglindă, o față obosită cu niște ochi mari, adânci, fără expresie o privesc stins. Nu e ea, ci o femeie îmbătrânită peste noapte ce azi joacă un rol care nu i se potrivește, de călău. La ora zece are programată intervenția de întrerupere a sarcinii și ghemul timpului se rostogolește cu viteză. Se îmbrăcă mecanic și apatică ieși din casă. Taxiul o aștepta cuminte ca dricul ce-și cară mortul. A ajuns. Totul este pregătit. O asistentă îi explică procedura și o pune să semneze. ,, Doriți anestezie locală sau generală? Nu vrea să doarmă, oricum e un coșmar ce i se întâmplă, vrea să simtă tot. Se așează pe masă strângând cu putere mânerele de susținere ca și când de acolo îi venea forța. Doctorul îi face injecția iar ea privește gol spre tavanul alb. Vede nori albi pufoși plimbându-se într-un dans lin de călușei . Ah, instrumentele sunt reci și dure, pătrund cu forța scormonind violent ca niște invadatori aducători de moarte. Numără în gând: ,, o oaie, doua oi, trei oi... Durerea e atât de vie că o clipă i se taie respirația. Acum e rupt și scos în bucăți diforme. Revede în minte imagini de pe internet. Da, a vrut să stie ce i se va întâmpla embrionului. Minutele par ani, simte cum răzuie, o dată și încă o dată . ,, O oaie, două oi... Pierde iar șirul. Plutește. Se zărește întinsă, lividă ca o moartă și alb, mult roșu, un roșu aprins curat de sânge proaspăt și nevinovat frânt într-un țipăt mut.
Gata, s-a sfârșit. Micuțul e acum încă un înger ocrotit doar de Domnul într-o lume poate mai dreaptă și mai bună. Ridicându-se de pe masă ajutată de o asistentă începu să se îmbrace. O amețeală dureroasă o făcu să se clatine pe picioare. Nu mai contează, mintea îi este goală, trupul ciopârțit, bucăți de materie zac într-un morman de gunoi iar sufletul a început să-i putrezescă și să pută a om păcătos. Afară, o lume pestriță freamătă și se pierde prin acest vuiet singură, gârbovită târându-și pașii împleticiți către un taxi. Își dorea doar să ajungă mai repede către casa cu ziduri tăcute departe de larma străzii. Privi impasibil pe geam și tresări într-un oftat amarnic. Cerul senin se legăna în spume de nori albi și pufoși luând forma unui înger ce într-o îmbrățișare de aripi cuprindea spre iertare păcatele lumii.