Ochii extraterestrului straluciră ca două luminițe verzi.
-Nu vreau să te sperii , Alina șopti, nu vreau să îți fac rău...nu aș putea niciodată, dar ca să poată să fie ceva între noi,îți sunt dator cu niște lămuriri.
-Atunci, făcu Alina simplu, dă-i drumul ,nu am să te judec , nu am să te condamn, indiferent de orice mi-ai spune...visez de prea mult timp la momentul acesta.
-Atunci ascultă-mă, simt că o să mă înțelegi, pentru că niciodată, nu am vrut să mă folosesc de tine...eu am venit aici cu o misiune foarte importanta și precisă, și îî explică totul, inclusiv, marea încurcătură din ziua, cănd fusese spart laboratorul.
-De aceea, adăugă, am încercat să mă apropii de Maria, fiindcă era aproape de sora ta, erau tot timpul împreună, cu tine mă crezi sau nu , nu mai știu cum să mă port...să nu te rănesc, cu vreun cuvănt, sau gest necugetat! Mă privești la fel de calmă , ca atunci cănd am început să-ți povestesc, nu pari mirată deloc...
-Nu am de ce ,dacă aș ști unde sunt formulele te-aș ajuta dar , nici Denisa nu știe...Oricum nu se pot schimba sentimentele mele pentru tine, chiar daca vii din altă parte...chiar dacă, în adevărata ta înfățișare,ar apărea și, zămbi, ciudat două antene! O,să vorbesc cu Denisa, deși o să creadă ,că am luat-o întradevăr razna... poate poate îl convinge pe Serbănescu, să îți dea formulele, să fii fericit,așa cum meriți, dar în opinia mea voi nu aveți neapărat nevoie de formule, trebuie să vă priviți în ochii , să vă regăsiți iubirea ,și liniștea intreioară ce s-a pierdut...căndva!
-Alina, vreau să te sărut, nu vreau să- ti fie frică de mine , adaugă șoptit, dar sa-.ar putea să simți ceva...să-mi spui...și buzele lui se apropiară de ale ei , la început ușor , abea imperceptibil, apoi atingerea se transformă într-un sărut adevărat.
Alina avu un moment de retragere și el se opri imediat.
-A fost, chiar atăt de rău ? vru să știe, emoționat.
-Nu , deloc, doar că...nu știu cum vă sărutați, voi extratereștrii, eu,am simțit că m-am electrocutat, un pic... nu mult, ca un flux de curent, ce a trecut prin mine..
-Oh, ce prost sunt, am uitat să reglez ceva , și dezvelindu-și brațul, umblă preț de căteva clipe la un ceas destul de ciudat, pentru că nu avea nici o cifră, sau ace care să indice ora.
-Altcineva,în locul tău, ar fi fugit spuse uimit, oamenii se tem în general de tot ce nu seamană cu ei, de data asta cred că o să fie mult mai bine spuse și sărutul ce urmă fu nespus de dulce și emoționant, atăt de viu trăit, încăt , Alina se trezi cu ochii plini de lacrimi.
Ciudatele luminițe din ochii lui straluciră iar.
-Nu ,Alina spuse blănd, nu vreau să plăngi !
-Da, am uitat că nu -ți plac fetele care se vaită,și se șterse rapid la ochi,îți promit că nu o să se mai întămple,o să vorbesc cu Denisa, vreau să te ajut, poate pănă la urmă , cine știe, Serbănescu vine de bună voie cu tine ...
-Vreau, să vii și tu Alina, adaugă el, nu concep să plec fără tine...
-Tu, știi mai bine că , nu se poate, spuse ea cu tristețe în glas,așa ceva este imposibil..oricăt mi-aș dori,și crede-mă , că patru ani te-am așteptat, am sperat, și te-am iubit, numai pe tine, respiră adănc, nu se poate!
Nori , rai, și negri , întunecară deodată cerul ce fusese atăt de senin,ca o confirmare a spuselor fetei .Ploaia rece și neprimitoare începu să cadă,cuprinzănd ,orașul, oameni, și inimi!
Va urma