Ea trăia într-o lume perfectă, avea o viață perfectă. Iar pentru ea, perfecțiunea mai însemna și ordine. Se trezea în fiecare dimineață la ora 9, mânca, își bea cafeaua și fuma 2 țigări. Camera ei=ordine și perfecțiune. Ura schimbările pentru că o speriau și o făceau confuza. Avea așternuturile ei roz cu tweety, maimuța de pluș cu care dormea în fiecare noapte și prietenii perfecți ce uneori mai sperau la imperfecțiune. Avea zile de mers la cafea-luni și vineri, de vizionat filme-marțea și miercurea, de plimbat(joia). Week-end-ul îi plăcea să-l petreacă în casă căci erau prea multe lucruri afară. Nu avea mulți prieteni, îi era frică de imperfecțiunea altora. Trebuia anunțată cu o saptămână înainte de un eveniment, nu-i plăceau oamenii imprevizibili.
Prefera metroul în locul tramvaiului. Lumea ei era mai sigură acolo. Purta ochelari să nu vadă ceilalți oameni, căști să nu audă ,mănuși să nu simtă iar eșarfa ei mirosea mereu a acel parfum inconfundabil. În fiecare zi, adormea la ora 12.(ora perfectă)
Era pe o stradă,avea ochelari, cineva a lovit-o. I-au scăpat ochelarii și a început să vadă. Era un bărbat imperfect, îmbrăcat ciudat, nebărbierit și cu sclipiri în ochi. I s-a făcut frică și a fugit. Era doar un vis.
A doua zi. O altă zi dar mai puțin perfectă căci îi era frică ca nu cumva visul să devină real asa că în ziua aceea nu ieși din casă.
Al doilea vis. Tot pe stradă. EL-imperfectul, EA-perfecta.(era fără ochelari,i se stricaseră în visul precedent).
EL:Stai,nu fugi...lasă-mă să-ti privesc ochii.
Ea tace și doar privește încruntată.
EL:Te rog, nu trebuie să vorbești doar lasă-mă să te privesc...
Ea:Trebuie să plec(a încălcat deja prima regula:a vorbit cu un om imperfect). Nu trebuia sa spun asta!
Afară vantul bătea groaznic...eșarfa i-a zburat...ea aleargă după ea dar nu o mai poate prinde;era frig;el aleargă dupa ea și îi dă eșarfa lui. A doua greșeală fatală:i-a atins și i-a mirosit eșarfa,mirosul lui imperfect e acum în ea.
EL:Imi pare rau...nu vreau să te fac să fugi. Nu mai fugi! Rămâi!
Ea:E un vis?
EL:Contează?
Ea:Da.
EL:În vis poți să faci orice așa că e un vis. Fă ce simți...pleacă sau rămâi.
Ea îi privește mâinile înghețate încercând să-și aprindă o țigare. Erau aspre și roșii dar erau frumoase.
EL:Hai să mergem într-un loc mai cald. Mereu visezi că-i frig?
Ea tace.
Merg împreună 2 străzi și ajung într-un parc. Cald, frumos, însorit.
Ei i se făcu cald. Nu știa dacă ar trebui să-și dea jos manușile. EL se uită la ea și i-a luat mâinile într-alea lui. I-a dat ușor mănușile și i-a simțit pielea fină iar ea pielea lui aspră.
EL:Dorești o țigare?
Ea:Nu pot să fumez in public.
EL:Dar suntem doar noi doi.
Ea:Oare?
EL:Da,e visul tău! Poftim!
Îi dă o țigare,o aprinde. Se așează pe bancă.
EL:Ce iubești mai mult, frigul sau căldură?
Ea:Frigul.
EL:De ce?
Ea:Pentru ca pot să port manuși și eșarfă, pentru că nu sunt mulți oameni pe stradă.
EL:Pari atât de singura și de... perfectă!Până și visul tău e perfect,totul e simetric,ordonat numai eu nu sunt.
Ea:Trebuia sa beau cafea inainte sa adorm, ca să visez mai repede. Am impresia că acest vis ține de o veșnicie.
O ia in brațe. O ține de mana. Ea tremura...
EL:Ti-e frig?
Ea:Nu.E vina ta.
Ceasul îi sună la ora 9.
O altă zi, ar vrea să creeze un dispozitiv să o ajute să uite ce a visat.
Al treilea vis. Pe bancă.
EL:Te-ai întors?
Ea:Nu. Am rămas.
EL:Mă bucur.
EL îi dă jos căștile. Inevitabilul s-a produs. E vulnerabilă in fața imperfecțiunii.
EL:Știu totul despre tine.
Ea:Știu și mă sperie. Arată-mi și tu...arată-mi cine ești! Du-mă în visul tau.
Atunci el o ia de mână, o duce într-un loc unde se ascultă jazz și cafeaua e mai bună ca oriunde și ca oricând, o duce într-un muzeu de artă contemporană, într-un parc de distracții, se dau în leagan... își fac fotografii unul altuia. O duce și la EL în cameră. Oglinzi, graffiti, haine lăsate pe jos, scrumiera plina, haos. EL o sărută, ea plânge...
Ea:Aș fi vrut să fi real.
EL:Aș fi vrut să nu se termine niciodată visul.
A patra zi. Nu are chef de nimic. Ar vrea să doarmă. Ar face orice să se mai uite o data la EL, să-l atingă și să-i invadeze lumea.
Trece o săptămâna plină de fericire, iubire și dezamăgire. Ia somnifere să doarmă mai mult dar degeaba tot se trezește. Frustrări, râs, imperfecțiuni și perfecțiuni.
Ea nu a mai suportat până când..până când un gând îi apăru iî minte: " Oare când murim visăm în continuare?"
Ultimul vis.
Ea:Trebuie să te rog ceva: să nu uiți! Ești imperfecțiunea mea perfectă!
Ultima zi. Se trezește, pleacă, se aruncă după pod.
EL era visul ei imperfect.