Dacă de fiecare dată când pronunț numele Irac nu mă pot opri să nu rostesc: "Tigru și Eufrat" ca apoi, fără vreun motiv anume, să rememorez versuri din El-Zorab...
"O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum ții tu nările-n pământ
Și coada ta fuior în vânt,
În zbor de rândunea!

Cum mesteci spuma albă-n frâu,
Cum joci al coamei galben râu.
Cum iei pământul în galop
Și cum te-așterni ca un potop
De trăsnete-n pustiu! ..."
Spațiul dintre Tigru și Eufrat a fost indicat adesea ca fiind Edenul. Cartea Facerii și nu numai, ne spune despre grădina păcatului primordial că ar fi fost situată în bazinul Mesopotamian între patru ape situate între Tigru și Eufrat. Dar asupra acestui fapt, aproape fiecare popor mare, nubienii, egiptenii, chaldeenii, etruscii, persanii, indienii, chinezii, mexicanii își revendică amplasarea grădinii biblice.
Dacă despre Iran spuneam că este pe locul 1 în lume la capitolul gaze naturale și pe locul 4 la capitolul petrol, despre Afganistan putem spune că este a doua țară din lume ca rezerve e petrol. Pakistanul nu se înghesuie în fruntea clasamentelor dar rezervele de cărbune, petrol, gaze naturale, crom, sare, ne determină să o considerîm o țară cu resurse naturale. Atunci când rostesc numele Pakistan nu am cum să nu mă gândesc că este un alt fel de India. "Copiii din miez de noapte"al lui Salman Rushdie mi-au deschis o altă portiță în a înțelege efectele comunismului, în orice fel s-ar manifesta el, de la familia Ghandi la diverșii conducători ai Pakistanului sau ai Bangladeșului, de la Zulfikar Ali Bhutto la Iskander Mirza. Apropos de Indira Gandhi...ce surprinzător este faptul că un popor mare, la 5 locuitori ai planetei unul este indian, care disprețuiește profund sexul feminin, a avut conducător o femeie, care nu a intervenit prin lege pentru a rezolva aceste probleme ale femeilor.
Pakistanul musulman s-a separat de India hindusă cu peste 60 de ani în urmă, ca urmare populația a suferit regrupări pe criterii religioase și peste 10 milioane de oameni au migrat dintr-o zonă în alta. Socialismul islamic ne pregătește parcă pentru comunismul capitalist pe care aveam să-l întâlnim în China.
Fata cu sari își ridică fâșia de pânză colorată în galben, o așează temeinic și merge spre tualetă.
Dacă voalul islamic se întinde în portul femeilor pe o mare suprafață terestră, hijabul, burka, nicabul, gibabul, ciadorul, dupata, kimarul, burqimiul sunt elemente de port feminin care nu respectă granițele geografice și care au avut nașteri și evoluții interesante.
Hijab este un cuvânt care în arabă ar însemna perdea sau pânză care separă. Coranul cere bărbaților o separare în a discuta cu femeile, prin acel ecran protector, dar face referire numai la nevestele lui Mahomed și nicidecum la toate femeile. Obligația aceasta se referea la bărbați și am putea specula că ei ar fi trebuit să poarte hijab. Obligația de a acoperi corpul se referă la tot corpul cu excepția feței, mâinilor și picioarelor. Dacă prin interpretare obligația a fost dată nevestelor lui Mahomed, după moartea acestuia, pe la anul 627, prevederea s-a extins și la acoperirea feței și a mâinilor.
În secolul XII înainte de Hristos regele asirian Teglat Falazar a decretat obligativitatea voalului cu excepția prostituatelor. Menirea voalului, conceptual, este aceea de a acoperi părul de pe capul femeilor, acesta fiind considerat o reflexie a părului pubian.
Însuși Sfântul Pavel, în Prima epistolă către corinteni spune că "orice femeie care se roagă sau proorocește cu capul descoperit își necinstește capul ei....de aceea din pricina îngerilor trebuie să poarte pe cap un semn al stăpânirii ei".
În Sura luminii, sura 24 Al Nur, coranul spune..."să-și lase voalul s-atârne peste piept și să plece privirea și să păstreze castitatea."
Vestitul cod de conduită Sharia sau Șaria, este explicat prin Fiqh și prin tradiție. Astfel unele interpretări interesante referitoare la portul vălului duc la părerea că voalul nu este obligatoriu a fi purtat în fața orbilor, homosexualilor și asexuaților. Fiqh care în arabă ar însemna "înțelegere profundă" este definit de un renumit istoric ca fiind o cunoaștere a regulilor lui Dumnezeu, care privesc pe dreptcredincioși.
Această adevărată filozofie, Fiqh, este studiată de sunniți în 4 școli iar de șiiți în 2 școli. Chiar și justiția laică a preluat unele precepte fiqh. Dacă prevederile Sharia sunt considerate sacre, prevederile fiqh adâncesc preceptele sharia și permit deezbateri despre textele primare islamice , atât despre coran cât și despre hadithuri. Este interesant să aflăm ce este un hadith?. Hadith-ul este o relatare a unui fapt pus pe seama lui Mahomed sau a învățăceilor lui consemnate chiar și după moartea profetului. Compunerea acestor hadituri se făcea prin două școli, școli care emiteau și certificau autenticitatea faptei relatate într-un hadith. Hadithul , indiferent dacă era certificat sau emis de școala kufită sau de cea medineză, are două părți. Prima parte este o inșiruire de surse succesive prin care se spunea că... am auzit de x că a aflat de la y, că la rîndul lui știe de la z, care știe de la tatăl lui, care a aflat de la un nepot ala lui Mahomed că.... și urma verdictul ca o parte a doua, ca o concluzie.
Varietatea obiectelor de îmbrăcăminte impuse femeilor este covârșitoare.
Haikul este o bucată mare de bumbac, mătase, pânză, sau de lână, purtată ca o haină de exterior atât pentru acoperirea capului cât și a corpului. Dacă haikul poate fi purtat atât de femei cât și de bărbați ghelbabul este un port stict feminin. Această rochie lungă și dreaptă cu desene verticale cu modele sobre pe axul trupului are mâneci lungi și poate acoperi și capul celei care o poartă.
Burka, impusă în Afganistan de către mujahedini, cei care sunt un fel de cruciați musulmani, este ca o prelungire a exceselor de tot felul printre care la loc de frunte se află distrugerea unor monumente deosebit de importante pentru cultura universală. Burka este un fel de închisoare de material textil, care poate fi făcută din mătase, pânzeturi de orice fel până la țesături din cânepă. Un cerc textil pozițioat deasupra capului poartă spre în josul corpului materialul larg, menit să acopere în totalitate femeia. Până și zona destinată ochilor este acoperită de un fel de grilaj textil.
Ciadorul este un fel de burka dar care în dreptul ochilor are o plasă transparentă și pe lateralele corpului niște crăpături care permit scoaterea brațelor.
Dupata, alt articol vestimentar destinat femeilor, este o rochie lungă care se poartă peste pantaloni și care permite brațelor să se miște liber. Portul ei este asociat cu un obiect pentru acoperit părul.
Toate aceste constrângeri vestimentare, impuneri prin religie, legi și perpetuate în obiceiuri s-au transpus în filozofia revoltei femeilor ce lucrau covoarele minunate. Dacă interdicția de a nu reprezenta oameni sau animale era ușor de controlat, filozofia nodurilor era un rafinament mai greu de atins. Nodul persan, folosit la realizarea covoarelor de cult este o reprezentare a rugii femeii către Mahomed.
Prin regula generală a pătratului, generat în țesătura pe urzeala din 4 fire, femeia persană îndrăznește o rugă introducând cinciul perfecțiuni umane și al căsătoriei. Aparent pătratul este inevitabil, introducând prin urzeală, la nord și la sud câte două fire alternând petrecerea firelor de la pas la pas dar, în interiorul acestui pătrat mirific apare firul de bătaie, al 5-lea. Firul se răsucește ca într-o îmbrățișare a picioarelor profetului ca apoi să se ridice spre lumină. Acest fir din grupul de la mijloc, este urmat, ca o pereche, de al doilea fir care repetă mișcarea ca un geamăt, ca un ecou al rugii dintâi.
Acest grupaj de 5 fire reprezintă meditația, înțelegerea, judecata, lumea toată în ansamblul ei. Cele 5 elemente formate din cele 4 telurice, pământ , foc, apă și aer plus al cincilea care reprezintă spiritul. Suma primelor două numere pare și impare sunt unul feminin și unul masculin.
Rugăciunea musulmanilor de 5 ori pe zi este prinsă în acest nod cu 5 fire, ca o confirmare a celor 5 piloni de pietate: mărturisirea credinței, rugăciunea, postul din timpul Ramadanului, pomana la săraci și pelerinajul la Mecca.
Mai puțin cunoscute sunt abuzurile strigătoare la cer care s-au petrecut și se petrec totuși în perimetrul altor civilizații, așa cum este cazul cu lumea religiei hinduse, care a cunoscut într-o vreme practica "sati", ce prevedea ca o văduvă să sucombe în flăcările rugului soțului ei decedat, sau mai grav, atât de recentele masacre, genociduri, sau dacă vrem "ginocid"-uri (ca să preluăm un tremen deja consacrat în lucrările de specialitate) care se petrec permanent în țări ca India și China, dar și Pakistan sau Bangladeș, unde din motive religioase (în India) sau economice (în China și India), feții (fetușii) de sex feminin sunt avortați, iar dacă totuși dintr-un motiv sau altul sarcina ajunge la bun sfârșit, aceștia sunt uciși fie brutal sau prin abandon, fie prin refuzul de a le acorda atenția cuvenită (hrană, apă, căldură, igienă, tratament medical, etc.), de care totuși fătul de sex masculin se bucură din plin. În India, unde situația este cea mai tragică din acest punct de vedere, motivația religioasă constând în faptul că religia hindusă prevede condamnarea eternă (la rătăcire prin reîncarnări succesive a sufletului defunctului în animale sau ființe inferioare) și ratarea atingerii mocșa-ei (echivalentul hindus al nirvana-ei budiste) pentru acela care moare fără să fi reușit să aibă descendenți de sex masculin care să-i aprindă rugul în ceremonia mortuară. Confucianismul, și el prevede că bărbații sunt acei care continuă cultul strămoșilor. Bilanțul acestor tradiții religioase sau practici provocate de considerente de altă natură este înspăimântător : cel puțin 100 000 000 de victime în ultimele 5 decenii, dintre care prea puține pot fi puse în cârca religiei islamice ...
Astfel se explică, poate, faptul că amicul meu Kumar, indianul, nu-și găsește soție și că în India actuală se petrec violuri și crime oribile despre care vorbește prsa mondială. Lanțul de munți ne arată că mai este puțin și vom intra pe teritoriul Chinei.
Fata cu sari se întoarce și am bucuria să mi se confirme că sariul tradițional trebuie să lase buricul descoperit pentru că el reprezintă legătura cu divinitatea supremă.