Prima lui întâlnire cu moartea a fost foarte devreme. La opt ani a supraviețuit accidentului de mașină în care i s-au prăpădit părinții. O bunică l-a luat în îngrijire și l-a crescut cum a putut. Sărăcuța a murit și ea înainte ca el să termine școala generală și se pomeni din nou singur pe lume. Nu peste mult timp a trecut iar prin experiența morții când i-au murit prima iubită, colegul de apartament și chiar un câine pe care îl adoptase de pe stradă. Începu să fie obsedat de ideea că toți cei cu care stabilește o legătură mor și acest lucru îl făcu să ajungă la psihiatru. Care psihiatru se încăpățână să-l roage să-i vorbească de tatăl său dar la două săptămâni muri de un infarct, lăsând terapia neterminată. Omul nostru nu stătu pe gânduri și se dedică în mod serios marelui talent de-a furniza moarte tuturor celor pe care îi întâlnește și cu care schimbă cel puțin o vorbă, două. Trebuie scos un beneficiu din așa ceva, își spuse și se făcu asasin plătit, evident asasin pasiv. Imediat începură să-i curgă comenzile acelui asasin amabil ce-și conducea victimele la groapă pe bază de fraze amabile și detalii afectuoase. Alaltăieri îmi surâse. Se pare că va ploua, îmi zise.