Cum Sărbătorile bat la ușă, e timpul să-mi fac aprovizionarea. Numai când mă gândesc la aromele de Crăciun, mă ia cu palpitații și salivări... Nu mai e vreme de pierdut, așadar!
Din capul locului, ceva mi se pare în neregulă: piața are o înfățișare atât de aseptică, încât mă întreb dacă nu cumva am nimerit în vreo farmacie... Mă rog, îmi zic, s-or mai fi schimbat standardele... Așadar, trag aer în piept și mă îndrept către o tarabă strălucind de curățenie, pe care stau aranjate milimetric fel de fel de vegetale, în culori senzaționale. Din spatele tarabei mă privește intimidant o domnișoară descinsă parcă dintr-un catalog de prezentare a produselor cosmetice și de îmbrăcăminte ale ultimului sezon.
- Aș dori niște cartofi...
- Bineînțeles, mă întrerupe, cu entuziasm, juna top-model. De care?
- Păi...
- Avem cartofi roșii de Pomerania, cartofi albi de Andaluzia, cartofi pentru piure din Boemia și cartofi pentru prăjit din Statele Unite!
- Eu...
- Scuze, am uitat cartofii pentru copt din Burundi! zâmbește tinerica, arătându-și cristalul decorativ de pe caninul drept.
- Dar...
- Cel mai bine s-au vândut ăștia de Andaluzia, se fierb repede și sunt și ieftini, 30 de lei kilu'!
- Nu vă supărați...
- Sau poate doriți fasole, că tot vine Crăciunul! Vă recomand fasolea pestriță din Uruguay, fasolea dungată de Paramaribo, fasolea roșie de Catalonia sau fasolea zimțată din Kamceatka! Nici nu știți ce succes am avut cu ea, s-a dat ca pâinea caldă!
- Domnișoară, vă rog...
- Am înțeles... vreți ceapă! Avem de toate felurile: ceapă galbenă de Mauritania, ceapă violet din Polinezia și ceapă-curcubeu din Guadalajara! O bunătate, nici prea iute, nici prea dulce...
- Ceva românesc... reușesc să strecor, eroic, prin avalanșa de oferte a top-modelului.
Atât mi-a trebuit! De la taraba alăturată, o precupeață mai coaptă, cu experiență, îi sare în ajutor duduii:
- Românești, auzi! Da' ce, matale ești franțuzoaică, să ceri produse românești? Vă știu eu pe voi, sclifosiții ăștia! Totul vă miroase... Ce, nu poți să mănânci și dumneata, ca tot românul, un cartof din Indonezia, o fasolică marocană, o ceapă nepaleză, un ardei din Bhutan, o murăturică din Bașkiria? Că doar tot comestibile sunt! Auzi, legume românești, ca în secolul trecut! Ai rămas în urmă cucoană, zău așa!
Împăciuitoare, juna continuă să mă ispitească:
- Poate niște gulii din Abidjan, sau gogoșari de Birmania... Avem și napi de Madagascar, se topesc în gură! Și vinete de Gasconia, și ardei iute din Popocatepetl...
Încerc să mă retrag, strategic, prilej cu care top modelul își aruncă în luptă ultima muniție:
- Orez cu bobul pătrat din Ingușeția!
Reușesc să evadez, nu înainte de a auzi, în spatele meu, vocea precupeței experimentate:
- Retrograzilor, de-aia batem pasul pe loc! Auzi, legume românești... Ce, suntem la Paris?!
Mă opresc la prima biserică și dau un acatist. Pentru biata noastră iahnie cu cimbru... Doamne, iartă-ne și păzește-i! Că mâine-poimâine or să ne vândă mămăliguță de Shanghai cu brânză de San Francisco... Asezonată cu un păhăruț de Coca-Cola, mai încape vorbă?