Cine parcurge cu un mijloc rutier traseul de 240 kilometri dintre Casablanca și Marrakech are după 70 de kilometri plăcuta surpriză să traverseze orașul Settat, reședința provinciei Șauia. Chiar la intrare, pe partea stângă, călătorul este întâmpinat de verdeața bine întreținută a unui teren de golf. În al doilea plan, pe o colină joasă se poate observa ansamblul arhitectural modern al clădirilor Universității "Hassan". Pe partea dreaptă se întinde domeniul unui hotel de patru stele, urmat de cel al Casei agronomului. În continuare, ambele părți ale bulevardului Muhammad V sunt ocupate de un parc lung de câțiva kilometri, după care, brusc, pe partea stângă se deschide perspectiva sediului Prefecturii, iar pe partea opusă strălucește complexul din beton și sticlă al Bibliotecii Municipale. De aici, densitatea clădirilor crește pe măsură ce se apropie de piața Al Nasr (n.a. Victoria), unde un sens giratoriu ușurează traficul rutier pentru cele câteva bulevarde care se intersectează aici. Această piață pătrată, cu o suprafață de aproximativ un hectar este străjuită pe trei laturi de palmieri umbroși și chiar de… pini adaptați la clima mediteranian-oceanică; a patra latură mărginește sediul Primăriei, o impunătoare clădire a cărei fațadă conține numeroase elemente decorative arabe: coloane, arcade în formă de potcoavă, grile din zidărie, arabescuri. Surpriza plăcută a călătorului rutier continuă și dincolo de piața Al Nasr, unde bulevardul Hassan al II-lea este flancat de clădiri "flambant neuves" (n.a. strălucind de noi ce sunt), la parterul cărora sunt amenajate sedii de bănci sau magazine cu vitrine atrăgătoare. Undeva, spre ieșirea din oraș, se găsește pe partea stângă autogara, iar pe cea dreaptă - gara feroviară, ambele, bineînțeles, construite recent. Dar, călătorul rutier neavizat ar putea să nu observe statuia de bronz a unui…căluț, cocoțată în vârful unei coloane înalte de aproximativ zece metri, situate chiar în mijlocul insulei circulare din sensul giratoriu al pieței Al Nasr.
Am avut ocazia să locuiesc un an în Settat, unde am acordat asistență didactică la Institutul Superior de Tehnologie Aplicată, motiv pentru care prezența căluțului de bronz din piața Al Nasr nu avea cum să-mi scape, ba chiar m-a intrigat, deoarece în tot Marocul nu am mai observat alte statui, cu excepția impunătoarei statui ecvestre a mareșalului Louis Hubert Lyautey, situate în spatele grilajului din oțel forjat al curții Consulatului Francez din Casablanca.
Misterul căluțului de bronz l-am dezlegat în urma discuției pe care am avut-o la Settat cu "muaallim" (n.a. maestrul) Haffar (n.a. Sculptorul) Brunzi (n.a. Bronzatul), profesor la "École des Beaux-Arts" (n.a. Școala de Arte Frumoase) din Casablanca. Era o seară liniștită de mai și mă aflam la o masă amplasată chiar pe trotuarul unei cafenele situate la parterul clădirii din intersecția bulevardelor Muhammad V și Hassan II, de unde se deschide panorama pieței Al Nasr. Tocmai mă uitam la căluțul de bronz, care reflecta o rază rătăcită de soare, când am auzit: "Bonjur, monsieur Doru!". Mi-am întors privirea și l-am recunoscut imediat pe "muaallim" Haffar, pe care îl cunoscusem la diferite vernisaje de pictură din Casablanca, unde obișnuiam să ne retragem la sectorul rezervat băuturilor alcoolice pentru a stimula astfel conversația. Era un om relativ scund, însă cu un cap mare și o claie de păr negru nepieptănat, ușor ondulat, care îi cădea pe umeri. Sprincenele stufoase și barba lungă, pornită imediat de sub ochii lui negri îi dădeau un aer destul de fioros. O cămașă multicoloră largă cu mâneci scurte îi camufla cu greu abdomenul. În ciuda corpolenței, maestrul Haffar se deplasa foarte ușor. "Tocmai am sosit de la Marrakech unde am fost invitat la vernisajul unei expoziții de pictură a unui spaniol. Mă simt cam obosit. Tu știi că «la tortilla» cere bere, așa că m-am gândit să fac o escală cât să beau un ceai de mentă și să se mai răcească motorul mașinii mele.” mi s-a confesat el după ce s-a așezat pe scaunul liber de lângă mine. Am comandat două pahare cu ceai de mentă și l-am întrebat ce știe despre căluțul de bronz.
- Această statuie este opera unui artist englez a cărui nume îmi scapă acum. Deoarece edilii din Settat nu au fost de acord cu prețul solicitat inițial de sculptor, dimensiunile calului au fost micșorate corespunzător, mi-a răspuns "muaallim" Haffar, după care a luat o sorbitură de ceai.
- De ce eu nu am văzut și alte statui în Maroc? m-am grăbit eu cu o altă întrebare, văzând că lichidul din paharul maestrului a scăzut pe jumătate.
- După cum știi și tu, de teama reîntoarcerii la idolatrie, prescripțiile din Biblie interzic reprezentarea figurii umane sau animale. Pe de altă parte, în Coran nu există o interdicție explicită în acest sens. Cu toate acestea, teologii noștri musulmani i-au atribuit Profetului Muhammad cuvintele: "Cei ce vor să imite sau să egaleze, reprezentând oameni sau animale, actul creator al lui Allah, vor fi sortiți chinurilor iadului". În această ordine de idei, trebuie să adaug faptul că în versetul 14 al suratei „Animalele” din Coran stă scris: "Să nu fii niciodată printre făcătorii de dumnezei". Mai este necesar să precizez că prin făcători de Dumnezei sau de co-Dumnezei se înțelege mulțimea celor care venerează și alte divinități pe lângă Allah. Ajuns aici, "muaallim" Haffar a mai luat o sorbitură de ceai, golind astfel paharul. Impacientat de situația creată, am mai pus repede o întrebare:
- De ce, totuși, la Settat există o statuie?
- Municipiul Settat a beneficiat de sprijinul larg al lui Driss Basri, care s-a născut aici și s-a menținut ministru de interne încă din 1974. El este singurul apropiat din afara familiei regale căruia regele Hassan al II-lea i se adresează cu apelativul "mon fils" (n.a. fiul meu). Personalitatea complexă și contradictorie a lui Driss Basri a permis ridicarea acestei statui în Settat. Cerul se întunecase de tot iar "muaallim" Haffar s-a ridicat în picioare să plece. În grabă, am mai pus o întrebare:
- Există poezii despre cai în literatura arabă? De exemplu, un poet român a scris poezia "El Zorab", în care este vorba de un cal pursânge arab. Această întrebare l-a făcut pe "muaallim" Haffar să se oprească din mers un moment.
- În primul rând trebuie să știi că "El Zorab" se pronunță "Az-Zorab" și se scrie "Al Zurab". Cât despre poezia arabă, ea s-a dezvoltat foarte mult; există chiar și așa-numita poezie "hamria", adică bahică. Ajuns aici, "muaallim" Haffar a apucat să facă un pas.
- "Muaallim" Haffar, cum se traduce din arabă numele "Al Zurab"? i-am mai pus eu o întrebare, apucându-l de braț.
- "Al zarub" înseamnă "trecerea" sau "pasajul" iar "al zaribia" - "stâna". "Al Zurab" ar putea fi unul din cele două denumiri pronunțate într-un dialect oriental al limbii arabe, a mai adăugat "muaallim" Haffar grăbit, după care am mai auzit doar "b-il slama" (n.a. la revedere).