agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-12-08 | |
ciudate sunt căile tale inimă se trezi vorbind singur în
boxa de la subsol cu ochii la acvariul cu fundul crăpat răstrurnat în uitarea unui colț prăfuit și-ți admir zvâcnirile-ți ample de-o viață zi după zi mă trezesc mă zbucium și-n noapte adorm să uit trăiri loc făcând altora tot mereu doar tu întruna fără de somn n-ai vreme să uiți... venise să pitrocească varza și cu gând ascuns să tragă o dușcă de rachiu din sticlele frumos așezate pe raft lucru pe care desigur să nu-l uite primu-l făcu ce-i drept ezită la-nceput căruia să-i dea primul sărut și-avea și de ce îmbietoare toate vișinata afinata cornata nucata cireșata ochii se opriră pe-o sticlă în care o pară aurie de vară se lăfăia în lichidul gălbui nu nu de aia nu te atingi e surpriza din pachetul de sărbători ce-l trimiți băiatului zâmbi la gândul efectului vizual ce-l va produce cum a băgat tata ditamai para în sticlă... ideea-i venise la stropitul de după scuturarea florii când văzuse în vârful unei mlădițe puiuțul de pară buric de degetuț de copil de ramura mamă legă sticla cu gâtu înclinat atât cât să nu plouă în ea cu grijă până la mijloc vârâ mlădița fixând-o cu scoci să nu iasă în iulie doar a rupt opritorul și gata câteva clătiri apoi rachiul tras de două ori turnat peste ea să-i țină nu-i așa de urât ce mândră-i acum cu codița în sus... hotărî scurt fără discriminare închide ochii și ia una la-ntâmplare îi desface capacu și-o sărută pe gură ușor ridicând-o de fund îi place și ei chiar mult că-ncepe să gâlgâie gata frumoasa lui tata atât... pitroci varza suflând în furtun danful de hrean țelină și mărar în amestec cu cel de gutui îl satisfăcu la urmă gustă din moarea rușinată de sfeclă să-i vadă sărarea ok pune capacul furtunul în cui și căldurica de la lingurică face ochii să-i fugă iar către sticlă ea dezgolită mult mai jos de gât veselă-i gata lângă ea neagră și plină de supărare-i păru cum să nu vino c-a mea ești și tu i se dărui voluptos dulce și amărui îi simți lunecușul plin de-o misterioasă căldură pe gât un gând parcă-i femeia urâțică ce-așteaptă și-așteaptă și câtă descătușare în ea de se pierde dându-se toată așa c-o mai dori și el înc-o dată... își face loc scoate acvariu ia o cârpă și-l șterge de praf rama de inox lucește de bucurie bucuria din ochii băiatului când l-a văzut prima dată într-o după amiază de decembrie își aminti de bucuria cu care chituiseră sticla împreună cum îi găsise un loc apa schimbată zile la rând pe Cătălin întrebând nerăbdător când îl punem pe Caruso în el și cum se ducea la borcan și cum vorbea apoi cu peștișorul roș voalat mai așteapta să iasă otrava din chit și să punem pietrilîș și plăntuțe... într-o pungă mâncată de vreme pompa de aer cu furtunurile scorojite ustensile în agonie doar pietrele ponce de filtru ce mai țineau pas amintirilor... mâinile șterg geamurile gândurile anii poate și ferbințeala din jurul buricului se-ntinsese prea mult răscolindu-i trecutul își vedea copilu crescând dând dafnii carașilor aurii zebrelor xiforilor la gupișori gurami beta ... începuturi de an școlar brazi împodobiți de crăciun urători de an nou primăveri cu el prin parc cu bicicleta sub ninsori de flori de castani și de tei și veri pe plaje de mare bălăcinduse-s soare... da inimă bucură-te de năvala luminilor acelor apuse trăiri... un resort intim deschide parcă porțile unei întemnițate iubiri îl ia și-l aduce în casă în piața cu tarabele acoperite de pături vede fata unei foste colege doar cu 10-15 bucăți de praz dârdâind o-ntreabă de maică-sa s-a dus primește răspuns ne pregătim de 40 de zile i-a cumpărat tot prazul ce-o să facă din el îl îngrop în grădinița și la primăvară cu carne de miel... dă frunzarul de o parte cu lama hârlețului dă de doi melci vinovat că le-a stricat rostul îi pune-n buzunar pământu-i înghețat îl pun într-o găleată mare cu nisip și pământ de flori pe balcon la răcoare... mai rămâne pământ și nisip îl pun în acvariu și semăn lăptuci... curioase azi au ieșit din pământ cu doi ochișori verzi mirați șiruri șiruri într-un colț sub o frunză albă de varză stau melcii cuminți... vine crăciunul va fi fără brad fără vâsc fără... fără... la ce folos alzeimer s-a jucat mârșav cu gândul femeii... de sărbători vor fi doi melci în apartamentul acvariu unu căpăcit celălalt visând...visând sub frunza albă a iernii... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate