- Alo?
- Tușă, sunt Romeo, plec azi din Anglia și am urgent nevoie de o cartelă de telefon. Îți dau banii când mă întorc. Mă suni când o iei, să îmi dai codul.
- Da’ ce-i cu vocea ta?
- Am răcit, plouă într-una pe aici.
- Da, și pe aici!
- Bine, ce vrei să îți aduc când vin acasă?
- Păi, niște cafea, mă copile!
- O să vezi, avionul va ateriza pe pășunea pe care aterizează de obicei elicopterele lui Arafat.
De îndată ce Romeo închise telefonul, Tușa își strânse vesta de lână pe trup și se repezi la magazin.
- Tușă, mai sunt doi băieți cu mine care se întorc în țară, mai ia două cartele, că îți dăm banii imediat cum ajungem, o rugă Romeo când Tușa reuși să îi citească codul de pe cartela cumpărată în timp record.
Magazinul nu era departe. Vânzătoarea îl cunoștea pe Romeo și se bucură împreună cu Tușa că băiatul se întorcea în sat.
- Tușă, nu te supăra, uite au mai auzit câțiva românași de cartele, te rog mai cumpără patru, că mâine îți și dau banii înapoi, cu dobândă chiar.
Tușa tocmai luase pensia. Ce noroc! O catelă costa 55 de lei. Dacă tot era la magazin, luă niște drojdie, zahăr, ulei, ca să-i facă băiatului gogoșile lui preferate. Le-o fi dus dorul în Anglia.
- Tușă, încă trei cartele și gata, le-am spus băieților că ești în vârstă și nu se face să te tot plimbăm la magazin. Þi-am luat cafea, mai ai nevoie de ceva?
Nu avea nevoie de nimic, doar să vină băiatul mai repede acasă. Aluatul crescuse frumos, pufos, iar Tușa îl tăie cu buza paharului de vin, în cercuri perfecte. Rumeni gogoșile, le scurse bine și le ninse din belșug cu zahăr pudră, zâmbind în colțul buzelor la gândul că Romeo se va arunca asupra lor așa cum o făcea în copilărie.
- Alo? Lavinia, când te întorci acasă? Uite, mâine vine și Romeo din Anglia, ar fi frumos să fiți amândoi aici!
- Romeo? Dar e venit de săptămâna trecută!
- Nu, nu, nu știi tu bine! Avionul lui va ateriza pe pășunea pe care aterizează elicopterele lui Arafat.
- Tușă, m-am întâlnit eu ieri cu el, doar nu sunt copil! De ce spui că nu știu eu bine? Ce s-a întâmplat?
Îi povesti Laviniei despre telefoane și despre cartele.
- I-ai dat codul ?!
- Cum să nu i-l dau lui Romeo?
- Nu era Romeo, Tușă! Fratele meu s-a întors în țară de o săptămână!
- N-am știut. Tușei i se tăie respirația și un val de căldură o cuprinse din creștet până în vârful degetelor de la picioare. Câteva momente nu fu în stare să mai scoată nici un cuvânt, privind ca hipnotizată castronul uriaș în care străluceau gogoșile înecate în zahăr. Am făcut gogoși, murmură într-un târziu, să veniți să le mâncați…