Regula de bază

„Niciodată încă odată” era regula de bază. Orice formă avea tentația ei și uneori chiar îți venea să te transferi în ea măcar încă odată. Cu toate acestea, orice explorator știa că încălcarea regulii de bază putea avea efecte ireversibile. Shri-Kr își ținea rețeaua de control în echilibru și, pentru a nu lăsa tentația să se înfiltreze în ea, chiar își stabilise o strategie proprie. Părăsea orice formă înainte ca rețeaua lui să îi finalizeze amprenta. Pierduse astfel numărul amprentelor pe care le colecționase în expedițiile lui fără a încălca regula de bază.
Acea planetă nu făcea parte din ultimul său proiect, dar, imediat ce perforase straturile superficiale ale atmosferei încărcate de vapori, rețeaua începuse să-i vâjâie sub asaltul impulsurilor emanate de formele existente pe ea. Curiozitatea exploratorului îl mână să-i caute clasificarea pe harta galactică. Terra. Puține informații, nici o amprentă. Simți vârtejul care-i pregătea rețeaua, energia pompând în racorduri și flexibilizarea segmentelor. În sfârșit avea să fie Întâiul pentru o planetă. Cariera sa tocmai stătea să-l poarte vertiginos spre tabloul elitelor de exploratori. Nu fusese niciodată Întâiul. Până la urmă, așa începea orice explorator, cu amprentarea formelor identificate de cercetași. Venise vremea ca el să treacă la un nou stadiu. Se simțea pregătit, se simțea motivat, așa că atinse suprafața planetei cu toți receptorii deschiși.
Se transferă în prima formă fără probleme. Identificase legătura acesteia cu solul și alunecase ușor de-a lungul ei, instalându-se în receptorii vizuali. Forma avea aripi și îl purtă în zbor folosindu-se de curenții de aer care își schimbau frecvent intensitatea și direcția. Înregistră fiecare schimbare de relief, fiecare structură nouă, fiecare deviație atmosferică, cu o rapiditate care făcea cinste rețelei sale. Înainte ca amprenta să fie finalizată, forma își curbă gâtul lung și plană ușor, așezându-se pe suprafața unei întinderi de lichid impur. Shri-Kr se transferă imediat în forma lichidă înregistrând tremurul intern al acesteia. Zeci de forme îi atinseră receptorii într-o mișcare haotică neinvazivă. Rețeaua continua să înregistreze date, fără dezechilibre majore, făcând față micilor tentații care reușeau să i se apropie de conexiuni.
Și atunci identifică noua formă. Alungită, cu o parte din membre scufundate în lichid și cu cei mai mari receptori vizuali pe care el îi putuse identifica vreodată fixați asupra lui. Shri-Kr știa că nici o formă nu îl putea detecta. Cu toate acestea, acea formă îl fixa ca și când ar fi știut că el este acolo. Cu amprenta lichidului în curs de finalizare, exploratorul alunecă în noua formă, de-a lungul membrelor lungi. Rețeaua își încetini procesarea, scanând cu atenție fiecare sector al formei. Concentrat asupra proceselor interne, Shri-Kr fu cât pe ce să scape apropierea formei relativ identice. Simți cutremurul energetic și saltul pulsului formei lui și deveni atent. Prinse exact momentul în care cele două forme se atinseră și scânteile se produseră în rețeaua lui. Se transferă rapid alunecând în solul pe care ajunseră să se proptească membrele cu terminații segmentate. Echilibrarea se instală imediat, cu toate că rețeaua continua să înregistreze apropiata descărcare energetică incomensurabilă. Tentația scrijeli adânc în câteva racorduri, dar Shri-Kr nu cedă. „Niciodată încă odată”. Căută o altă formă care să îl poziționeze avantajos față de forma pe care tocmai o părăsise și a cărei amprentare nu reușise să o încheie cu succes și găsi una statică, alungită, dură și cu asperități, de care celelalte două se rezemară într-o înlănțuire puternică.
Shri-Kr alunecă pe trunchiul rigid până la punctul de contact cu cele două forme. Zbuciumul materiei și fluxul energiei alimentară tentația, iar aceasta porni să-i asalteze rețeaua. Shri-Kr era puternic, bine echilibrat. Regula de bază se prelua de la un racord la altul reconfigurând zonele afectate. „Niciodată încă odată”. Simți de-a lungul tuturor conexiunilor vibrațiile înalte ale unor corzi interne celor două forme. În întreaga lui existență nu mai înregistrase așa ceva. Informația aceea trebuia preluată și decodificată. Întrebarea îi veni pe loc. Dacă se transfera în cealaltă formă? Părea asemănătoare primei și totuși diferită. Nu era ca și cum se transfera încă odată în aceeași formă. Alunecă grăbit în noua formă, chiar când cele două se prăbușiră pe sol. Fu împins de vârtejul energetic și răsucit, dar rețeaua lui făcu față. Se simțea echilibrat, chiar dacă trepidațiile unui transfer energetic de proporții îi puneau la grea încercare racordurile.
Contopirea îl luă prin surprindere. Alunecase de-a lungul fluxului puternic reușind să identifice coordonate magnetice în baza informațională a energiei și se oprise brusc recunoscând parametrii amprentei nefinalizate. Trecuse dintr-o formă în alta. În cealaltă formă. În forma în care se mai transferase odată. Acum era acolo, încălcând regula de bază.
Rețeaua se echilibră singură, încet, reconfigurând toate zonele afectate și preluând la nivelul fiecărui segment regula de bază „Pentru totdeauna”.

Mihaela Rașcu