Numele ei este Soumya Bandyopadhyay. Pare un nume inventat dar nu este, e destul de comun la ea acasă, în Thailanda. Soumya trăiește din fotografie. Vinde poze pe unde apucă așa cum unii vând pepeni iar alții asigurări. Soumya nu a studiat arta fotografică și nici nu are cine știe ce aparat de mii de dolari. Ea face poze de opt ani cu o Leica rusească veche de aproape patru decenii. Cadou de la bunicul ei. Tot el i-a dăruit și pasiunea pentru instantanee pe film fotografic. Talentul nu, pentru că bunicul făcea poze doar pentru buletine și pașapoarte. Soumya fotografiază, cu un har special, detaliile vieții pe care nimeni nu le observă. Face poze melcilor, pietricelelor, bălților, pereților scorojiți și norilor apoi merge pe marginea drumurilor, așază fotografiile pe un prosopel și așteaptă cumpărători. Găsește suficienți cât să scoată bani pentru aprovizionarea cu revelator și fixator fără de care nu și-ar putea developa lucrările. Pentru mâncare nu prea-i rămân bani. Hrană normală Soumya nu mănâncă. Semințele și apa îi ajung. E o fată frumoasă, normală fizic și sănătoasă, nici nu se poate spune că nu mănâncă suficient. Un curios a întrebat-o cum de e așa de arătoasă, totuși, dată fiind sărăcia în care trăiește. Eu mănânc lumina pe care voi nu o vedeți și pe care o așez în poze pentru când vă va fi foame cu adevărat de viață, a explicat Soumya Bandyopadhyay zâmbind și umplând totul cu strălucire.