Suntem un popor sonor. Cel puțin dinspre mine așa se simte. Dimineața aud o mașină turând perseverent într-o direcție impusă de șofer. Nevăzuți, maidanezii schimbă impresii matinal-regionale. Nestăpâniții drinkeri boscorodesc pe băncile din parc, negociind de sus și tare locurile de dormit. Se aud chei în uși zornăind, răsucindu-se, desrăsucindu-se, intrând-ieșind abuziv, scârțâituri, înjurături pe furiș, pași încoa, pași încolo, grabă pe scări, sunetul acut al sistemului de interfon, bâzâit de centrale, frigidere, cafetiere, foșnet de pungi, stanioluri, ziare plesnite peste articole și peste fotografii disgrațioase, indecente, tupeiste, cești, lingurițe și zahărul cubic sfârâind în lichidul ciocolatiu, pachete, haine, șepci, perii, ce mai vânzoleli, impactul cu dimineața încă în pijamale cu păsări foindu-se în timp ce picotesc pe ramuri, vântul obraznic o piaptănă repede, îi smulge petale, sunt ninse trotuarele, zdroșirea lor se face apăsat, într-un teasc atmosferic, rămân urmele negre ale oamenilor care aleargă să prindă mașini, autobuze, microbuze, tramvaie, trenuri și tot ce poate merge pe roți, zgomote infernale, fum tuciuriu greu de înghițit, bilete rupte din cotor, umeri înfipți în umeri,smuceli, cusături desprinse, nasturi săriți, oameni săriți, respirații înfundate, greoaie, sacadate, discuții politice, divergențe, insuportabilități, boscorodeli, tranca-tranca, opriri bruște, lovituri în pereți, în geamuri, în ceilalți, ho, măăă că era să calce un câine sau un om totuna, până în spate se deformează imagini, vorbe, socoteli, apoi strada ca un câmp ars, măturile fâș, fâș, pubelele zdrang-zdrang, mașina de gunoi mișcându-se ca o broască țestoasă cu doi viteji în spinare, zgomotul fărașelor înghițind ultimele resturi menajere, frunze, hârtii cu cine știe câte poezii rupte în cuvinte nemulțumitoare, câteva fluierături și semnale, viața merge în ritm alert, probă de maraton, înaintează, linia de sosire nu se zărește, încă, pământul trepidează, se pornesc utilajele de lucru, calculatoare, aspiratoare, motoare, mecanisme care ne fac viața, ticăie ceasurile, timpul zorește și el predispus să ne-o ia înainte, oamenii mișună, începe ditamai forfota, prin marketuri, bănci, școli, grădinițe, spitale, magazii, autogări, gări, brutării, patiserii, piețe, subterane, suntem mulți și zgomotul crește ca la fanfară, se aud clopoței de vânt, talăngi, osii, tobe... muzică dată la maxim, chiote și strigăte și o veselie neînțeleasă, din toți rărunchii, iar din bucătării răspunsul oalelor spălate, așezate, pe foc, pe pirostrii, fierberea cu bolboroselile ei mirositoare încât întreaga atmosferă culinară este înghițită de plâmânii trecătorilor, drumarilor postând marcaje ori privind lățimea străzilor din vreo groapă, polițiștilor cu fluierul pregătit să avertizeze, să întoarcă din drum ori să dea noi sensuri, de ce nu, leneșilor, oamenilor străzii, intră în derulare mieunatul pisicilor de prin curți, de pe acoperișuri, răspunsul altor surate, croncănitul ciorilor seculare la spart de nuci, dezechilibrul cântarelor similar balanței prețurilor, pufnelile nemulțumiților inflamați peste măsură, sirenele ambulanțelor, fâșâitul semnului crucii și al rugăciunii doamne păzește-ne pe noi, sfârâitul cărnii în ceaun, trosnetul vreascurilor, scârțâitul veselei și a tacâmurilor de prânzit, vorbe vorbe vorbe, plescâieli, râgâieli, scrâșnetul mesei și al scaunelor îngreunate de efortul de susținere și după, sforăielile tihnite, trezirile cu chemări unde ești dragă, vibrații, radiații, membrane, ecrane, adică și televizoare și radiouri și calculatoare în toate camerele, în toate imobilele, în toate cartierele, localitățile, regiunile, țara noastră este un broadband de la un capăt la celălalt, cu susurul râurilor și vărsarea Dunării în mare, cea cu fluxuri și refluxuri și cu vapoare care fumegă și spumegă și își aruncă ancorele, mii de batiste flutură în aer ca niște pescăruși de dor și de iubire, și mâinile în aer ca un câmp de flori, și maci ascunși în piepturi, chiote de copii ca de pescăruși, vârtejuri de vânt, îmbrățișări, săruturi, întrebări, pași născând altfel de dans, poate un step urban, din nou vorbe vorbe vorbe, șoapte, râsete, voie bună, dispoziție, bagaje desfăcute, sortate, curățate, puse în ordine, știri, facebook, youtube să se audă din curți, pavilioane, acareturi vocea României, masterchef, ora de politică, vorbe vorbe vorbe, certuri la mansardă, uși trântite, geamuri sparte, pumni în nas, fâșâit de sânge, clopotele bisericilor, șușotitul rugăciunilor, sfârâitul cerii, fitilelor, implicit foșnetul banilor în buzunare, mâini, portofele, la ciorap, în sân, în plicuri, casete, aparate de numărat, sertare, sunete sunete sunete, claxoane, vocalize, coarde de harpe, de viole, viori, violoncele, contrabasuri, țambaluri, ciocănele de piane, clape, clapete, butoane, taste, bum bum, bang bang, sunete sunete sunete, note note note, melodii melodii cotidiene sau de excepție, încât și liniștea se cântă pe un portativ infinit, psalmi psalmi psalmi încât și îngeri și sfinți se lipesc de ziduri, fleșuri fleșuri lumina imprimă imagini din lume, Dumnezeu trebăluiește de zor pentru întoarcerea oamenilor la credință, zidește câte-o biserică în fiecare, imnurile se înalță, îi înalță, par să tacă pentru câteva momente, se instalează armonia ca un moment de reculegere, tăcerea are cod de bare, nu se citeste cu orice aparat, dar acela care o scanează așa cum trebuie bâzâie puternic, ai zice că e mult zgomot pentru nimic, sesizează mai întâi cocoșii care dau din cioc în cioc ocol țării, pe urmă câinii împart lătrăturile între ei, oamenii străzii vorbesc aiurea gesticulând cumva, dintr-un 4x4 explodează manele, începe forfota altei zile prinsă în copci cu noaptea dinainte când o delegație de insecte și-a propus să inspecteze cum pocnesc mugurii, cum trosnesc tulpinile plantelor, cum freamătă pamântul. Sâsâitul șerpilor...
Mi se pare că totul e cuvântare - cum spune filozoful, oratorie, vorbă lungă să ne-ajungă!