agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-15 | |
Se auzi un sunet lung, strident.Hm? Cine o fi? După cum sună, e clar, e o gagică. Dar cine? Creier nu e prea deprins cu o așa atenție din partea sexului frumos.
- Why is out?-făcu el pe englezul. - Слава, ты дома?- se auzi de după ușă. Păi, așa mă numesc. Dar vocea e plăcută.N-ar altera (adică n-ar strica) să vadă cine e. După ușă se dovedi a fi o gagică plinuță, (primul defect) dar simpatică (nasul prea mare). - Извините... - Ce doriți?! - Eu...Greșit ușa. Scuzaț. - Totuși, poate ați dorit ceva?- Creier cu o speranță ironică iscodi vizitatoarea. - Nu, eu plec, scuzaț înc-o dat? - Scuzele dumitale mă lasă rece, dar ai o șansă de ate corecta .Ești invitata mea mea la o cafea. - Eu..La revedere! - își mască confuzia printr-un calm excesiv, făcu stânga-mprejur și plecă. „Toanta” -gândi mâhnit Creier. De ce tipele se țin așa indeferente și fițoase când nu face? Sunt un individ simpatic, oglinda nu minte. Sigur, putea fi mai amabil, dar tipa să-i zică mulțam și de atât. ....Toate au un început, început are și povestirea, nuvela sau romanul ce urmează.După toate probabilitățile, Creier va fi personajul principal, lucru de care tipul în cauză ar fi măgulit. Creier are o vârstă fragedă, undeva deceniul 3 pe la începuturi, celibatar cu experiență de cel puțin 20 de ani, locuia într-o cocioabă la etaj, cam cu toate comoditățile. * * * * * „Toanta” - mai era iritat din cauza micului „accident „ de la ușă. Curând uită însă de el adâncindu-se în lectura unui articol captivant despre BST1 a maimuțelor. Juma de oră domni o liniște de cavou ce fu spartă de un „da” pasionat al vecinei. Fierbând de furie, bătu cu pumnul în perete și urlă: ”Scoate-ți, bă , orgasmul la plimbare!!!” Scoase de sub pat o țigară, care se rostogolise acolo în nu știu ce an, o suflă de praf, o șterge de păiengeniș vru s-o puie în gură ...”s-o spăl cu săpun” tresare un gând. Rog cititorul să nu considere pe Creier un alienat, e doar o formă de divertisment care îl amuză. Încearcă și tu în orice situație să găsești o soluție absurdă, a unei probleme, fă-o publică, astfel orice tensiune la serviciu va dispărea. Dar să ne întoarcem la țigară .Privirile căzură pe algoritmul sâmbetei, unde cu litere americane era scris: ”No smoking!!!”. Trebuie să fac o plimbare înainte de culcare și aruncă „ispita” pe fereastră.La parter, în lădița poștală găsi o scrisoare, de fapt era un bilețel,cu o puzderie de greșeli ortografice, gramaticale și de stil, semnată fiind de Vica. Cine-o mai fi și tipa? Nu cumva e contabila aia zbârcită? Las-c-o citesc în parc.Trecând strada, mai nu dădu peste un 307, ce staționase la semafor.”Neghiob motorizat!!”.Dacă ți-i scris să ai astăzi o dispoziție urâtă, n-ai încotro, rabd-o. Ajuns în parc, porni mai agale. Ce liniște, câtă tihnă în jur, uite colea doi cîini se sărută cu fundurile,să vezi și vecinii ce și-au scos Orgazmul la plimbare. De fapt, nu contează cum îl cheamă, principalul e să fie un cîine de treabă. Scrisoarea... Uitase de dânsa.Stai să vedem ce scrie babornița.Așa: „Buna ziua. Scuzaț de deranj, eu vrut să cier iertare pentru greșala me ,eu vreu să știu cum chiamă pe dumnavoastră și chem să ne vedem dumnica la oara 700 .Dacă da atunși sunaț --.Eu bucurosa dacă acceptați.Sunaț mîne la 6. Cu stima respect, Vica. ______________________________________________________ 1-BST-boli sexual transmisibile, în deosebi la maimuțe Așa deci, nu e de la zgipțuroaică scrisoarea, ci de la tipa aia de la ușă. ”Dumnică” e mâine, ora 600 seara. Sau poate dimineața? O să-i sun totuși dimineața!!! Numai să nu uit să pun deșteptul să mă scoale. Duminică, la șase AM și un minut, Creier afurisea pe inventatorul deșteptătorului, dar ce era făcut era făcut. La 630, după afurisirea completă și predarea anafemei dădu un sunet Victoriei nu știu cum și nu știu a cui: - Bună dimineața, invitați-o la telefon pe domnișoara Victoria. - В такую рань, придурок...в шесть часов звонить!! - Du-te naibii – bolmoji Creier, și închise. Plecă la bucătărie, unde, după judecata logică a unui om „cu scaun în cap” , urma să ia dejunul. Se auzi telefonul, apoi se incluse robotul:”Creier instantaneu nu se află în incintă așa că îți recomand să depui o reclamație la adresa lui după du-te-n biiiiiip.....Buna dimineața, eu scris eri să sunaț azi la 6 sara nu dimneața, vă rog sunaț seara. La revedere.” Ce naiba s-a luat de capul meu supraponderala asta, nici n-am văzut-o bine. Tipul se mințea cu nerușinare, căci, spre deosebire de autor care o memorie bună la cifre, el era dotat cu o memorie fotografică, specializat în portretistică. Dejunul consta dintr-o omletă, dacă așa se pot numi ouăle arse într-o tigae și un pahar cu ceai, fără zahăr, insul cercând să urmeze indicațiile medicului ce-l amenința cu diabetul. Duminică fiind, tipul se hotărî să facă o plimbare cu caracter social, să studieze carevasăzică, atitudinea societății față de păturile sociale cele mai vulnerabile.Lipește o urmă de barbă, îmbracă zdrențele de o calitate similară, ia toiagul, desaga și pornește pe străzile Chișinăului să-și facă mendrele, ( mă scuzați, studiile ). Mărșălui pe bulevardul Renașterii până la Ștefan cel Mare, întâlnind în cale pe Hippotalamus, un cîine vagabond, dar un bun amic pe hămăitul căruia (cel puțin) te puteai baza.Ajunși pe Aleea Clasicilor, Creier într-o urnă, Hippotalamus în alta începură a scotoci în căutare de...ce caută de obicei reprezentanții acestei pături sociale în urne. Zărind o față cunoscută, Creier își îndesă pălăria slinoasă mai tare pe cap, deși halul în care arăta nu l-ar fi recunoscut nici maică-sa. Dar cui aparține mutra tipului cu cravată și laptop. „Profesor” – mai nu izbucni din gâtlejul vagabondului când își recunoscu fostul coleg de universitate. „În halul ăsta, insul nu mă mai recunoaște, dar totuși să nu-l pierd din vedere, că ... sunt curios să văd ce face, cum o duce.”- Hippotalamus, la mine!!!Treci aici, că-i mânca tu azi.Vezi pe tipu ăla împuțit a apă de colonie, îl urmărești și-mi spui unde s-a oprit! Nțeles, urma, urma.” Încrezut că reprezentantul faunei urbane își va face datoria față de sponsori s-apropie de un minimarket și dădu să deschidă ușa. Încremeni, căci un urlet inuman (dacă ne putem exprima astfel) de după tejghea îi transmise următorul mesaj: -Пшел вон, бомж несчастный!!! De după sticla fumurie a vitrinei îl privea cu ură o mască de rimel, ojă, pudră, ruj ș.a., îl privea cu un dispreț și un dezgust de ziceai că-i Adolf ce văzuse un evreu de rasă. „Mda.... își zise tipul. Grație ei în parte AVON prosperă.” Cu o mutră de inculpat, apăru Hippotalamus. „Clar, ai văzut o cățea și ai uitat de datoria pentru patrie.Las-că-l găsim noi.” Porni mai departe spre... pe lângă Museum de istorie ș.a.m.d. când câinele îi rupse un capăt de zdreanță. „Ce-i, Hippi, te-a apucat virusul rabic de coadă?!” Ca răspuns auzi doar un hârâit insistent ce avea scopul de ai atrage atenția spre o terasă din apropiere. La o mesuță din colț se zări cravata deja cunoscută ce sorbea agale o cafeluță. „Nu mă pot apropia de tipul în halul ăsta, ce să-l întreb...cum o duci? Eu,..vagabondez!” Privirea îi fu atrasă de o siluetă plinuță, dar proporțională, un năsuc cam mare, ce se îndrepta spre,...să vezi și să nu crezi, tocmai spre masa Profesorului. -Привет ,извини что заставила тебя ждать. - Кофе будешь? Așadar, Profesorul se întâlnește cu Vica. Deci, dacă vrea să-l mai vadă pe tipul la o bere stând la taclale, trebuie să-i sune diseară gagicii. Lămurit cu tipul, plecă mai departe pe tărâmurile urbane spre a găsi un loc de relaxare confortabil de unde poți studia societatea homo urbis-ilor ăstora.Valea morilor, dacă astfel se numește fostul lac Comsomolist, s-a dovedit a fi tocmai corespunzătoare. Se așeză pe o bancă, mai aproape de lac, îngândurat privind spre valuri. Doi bicicleți trecură, apoi o pereche de amorezi ținânduse de funduri. Era o amiază de weekend și lumea își vedea de distracțiile și plimbările sale. O uniformă îi vîrî sub nas un leu,.. Creier ridică ochii și văzu pe reprezentantul ordinei publice cu o domnișoară cu aere de HI- Q înalt agățată de brațul său. - Moșule, așază-te pe alt scaun sau du-te și-ți ia un pachet de țigări. „Moșul”, pentru a nu ieși din rol, luă leul, se ridică oftând și, convins fiind că nu e dorit pe nici o altă bancă începu sejurul în jurul lacului.O cireadă de bike-ri de categorie ușoară trecură ca o herghelie de cai pe lângă un leneș (voiam să scriu un melc sau o altă jivină frânată din neamul reptilelor, dar vezi că astea sunt cam mici și ar fi fost strivite și se ducea toată comparația mea pe ......). Pe băncile din locurile mai ferite de ochii lumii perechi, perechi se iubeau cu înfocare și nu prea, în dependență de tupeu, intensitatea sentimentului și dezinvoltură. O tipă cu corp sportiv se relaxa după o tură bună călare( pe bicicletă, desigur) trăgând din pipă. Îi sună telefonul. „Ало,..Щас приду”. Pe mica plajă se bronzau topless câteva tipe de vre-o ...în jurul a patruzeci de ani, probabil în speranța să-și atragă cu nurii veștezi sufletul pereche ce-l pierduseră în tinerețe din cauza prostiei (a se citi mândriei excesive sau a gândului că totul e înainte și acum pot avea vre-o douăzeci de amici „mai cu bani și mai cu fără” ) . Am cam aberat de la stilul inițial de redare a evenimentelor, mii de scuze, domni cititori, sper pe viitor să nu mai filosofez atât. Doborându-l plictisul, personajul nostru urcă scările ce duc spre USM pe cât îi permiteau „anii” și se opri la stație. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate