Într-o zi, capra (Capra aegagrus hircus), în calitate de părinte 1, entitate nonumană și nonbipedă din familia caprinae, și-a chemat iezișorii la ea. Soțul ei și tatăl iezișorilor (părinte 2), un țap cu vederi progresiste și oarecum socialist-neoliberale, se dedicase muncii de partid și era plecat în delegație cu o turmă de căprițe albe și căprițe de altă culoare, pentru că, nu-i așa? nu culoarea blănii contează ci caracterul. Așadar, capra și-a chemat pe cei trei iezișori, care fiind minori nu răspundeau penal și nici nu puteau să-și exercite dreptul la vot, și le-a spus așa:
- Eu mă duc la Lidl și la Profi să cumpăr de-ale gurii. Voi ce preferați să serviți la cină?
- Mie să-mi iei ceva raw vegan, spuse iedul cel mare. Știi că țin la un stil de viață sănătos și, pe deasupra, vreau să mai și slăbesc. Și mai vreau două sticle de bere Kozel iar dacă nu găsești, ia Timișoreana.
- Eu vreau șuncă de Praga, gulii și salată verde, zise iedul mijlociu. Și nu mai lua creveți că am alergie la fructe de mare și data trecută am făcut diaree că am rămas și în criză de hîrtie igienică. Să iei și de-asta un bax, dacă mai găsești.
- Și tu, coaie, ce dorești? îl întrebă mama capră pe iedul cel mic.
Iedul cel mic, adică mezinul, era mai timid, avea o fire melancolică și introvertită, citea Houellebecque și José Ortega y Gasset și chiar dacă era mai mic de statură, adică dezavantajat pe orizontală și cu o greutate corporală sub medie, avea un IQ peste 130 dar și un nivel de inteligență emoțională hiperdezvoltat, astfel că empatiza cu cine vrei și cu cine nu vrei, cel mai nou prieten al lui fiind o entitate nonumană numită științific canis lupus, o ființă de o gingășie aparte care îi aducea de două ori pe săptămînă iarbă pe care o fumau împreună și împărtășeau apoi impresii nesexiste și fără diferență de gen.
- Eu mi-aș dori mai multă libertate de exprimare și de mișcare, răspunse iedul cel mic. Poți să-mi cumperi ziarul Libertatea și o trotinetă electrică.
- Ba nu-ți mai iau nimic de citit, că cititul prostește. Te-am auzit eu cu expresii nepotrivite precum „să stai capră” sau „ce, ești capră?”. Pe astea numai din cărți și de la prietenul tău din familia canidae le-ai aflat. Mai bine îți iau un ou kinder, un pachet de Pall Mall, cafea și o sticlă de Whisky, poate renunți la obiceiurile alea nesănătoase. Și să nu deschideți ușa nimănui pînă nu ajung eu acasă și vă cînt.
- Ce ne cînți, mămucă, întrebă unul dintre iezi, probabil cel mai mare, care studia și pianul cu profesor particular, 300 lei /ora.
- Încă nu m-am hotărît dar e posibil ca, în funcție de starea de spirit, să fie ceva reggae sau „la belle de Cadiz”, într-o interpretare pur personală, pe care sigur o veți recunoaște după falseturi.
Acestea fiind spuse, capra își luă două sacoșe biodegradabile și porni spre activitatea de shopping, gîndind că n-ar strica să adauge pe lista de cumpărături și niște săpun antibacterian, ojă, șervețele intime și rimel.
Între timp, iezii, rămași singuri acasă desfășurau activități socioculturale și administrative. Nu dură mult și se auziră bătăi energice în ușă.
- Cine este? întrebă iedul cel mare.
- Sîntem reprezentanții pe pământ al singurului și adevăratului Dumnezeu, biserica de ziua a opta, și aducem cuvîntul Domnului în inimile voastre.
- Hai, sictir, zise iedul cel mic. Iarbă aveți? Sau măcar CBD?
- Nu, noi sîntem carnivori, nu mîncăm vegetale.
- În cazul acesta, vedeți-vă de drum, zise iedul mijlociu. Noi nu achiesăm la prostiile voastre.
Reprezentanții Dumnezeului de ziua a opta plecară și o jumătate de oră se așternu liniștea.
Apoi, pe rînd, bătură la ușă comis voiajori, un gabor cu pălărie împreună cu piranda lui care ofereau spre vînzare seturi incomplete de cuțite din cel mai bun oțel elvețian/suedez/german sau la alegere și covoare de Cisnădie, un reprezentant al unei societăți de produse lactate fără lactoză, un dezvoltator imobiliar (ăsta insistă mai mult, mizînd pe scăderea bursei) dar și o vrăjitoare Wikka trimisă de Greta Tintin Thunberg, care le cerea nici mai mult nici mai puțin, să treacă la o alimentație exclusiv pe fasole și carbohidrați și clisme cu mușețel, pentru a avea un macroclimat sănătos și curat. Fu alungată cu căcăreze.

Pe drum, capra medita la condiția ei de ființă patrupedă umblătoare, la condiția ei de părinte 1 și, imaginîndu-și piramida lui Maslow, ajunse la concluzia că nevoile spirituale trebuie să primeze în fața celor materiale, așadar hotărî ca, la întoarcere să treacă și pe la salonul de înfrumusețare pentru o copitură și un machiaj care să-i pună în valoare personalitatea și să-i crească stima de sine.
Ca să nu lungim prea mult și inutil povestea, capra ajunse în oraș, la prima trecere de pietoni făcu și o faptă bună în sensul că ajută o persoană cu vîrstă peste medie (unii i-ar spune babă) să traverseze strada în ciuda voinței sale și se opri în fața supermarketului, pe care nu-l vom numi aici pentru a nu-i face reclamă, dar știm că începe cu Li și se termină cu dl. După ce și-a terminat cumpărăturile, nu prea multe, cît să umple două sacoșe mari de rafie pentru echilibru, a așteptat răbdătoare să se deschidă casa 8, care în final și totodată în premieră s-a și deschis după ce șeful de magazin a dat la difuzoare indicația discretă: „deschideți dracu᾿ și casa opt să scăpăm de nebună!”
Cu cele două sacoșe la subsuoară, căprița porni spre casă în pas vioi.
Între timp, iezii se jucau cuminți acasă, rezolvau sudoku, citeau din clasicii ruși și scriau rezumate, mai puțin iedul cel mic care sta îngîndurat la fereastră cu ceașca de cafea lîngă el, pufăind din cînd în cînd din țigară. Pe urechi avea căști bluetooth din care asculta lecția numărul 3 din „învățați limba norvegiană fără profesor”.
În ușă se auziră patru ciocănituri, exact ca în simfonia domnului compozitor Beethoven.
- Cine este? întrebă iedul cel mare. Chi c᾿è? Who᾿s there? Qui est là? Wer ist da? Dar nu primi niciun răspuns. Cînd se pregătea cu un set de întrebări în swahili, spaniolă, daneză, se auzi la început ușor, apoi, din ce în ce mai tare, un cîntec. Era imnul de stat, primele două strofe.
- E mămuca! E mămuca! Strigă iedul mijlociu. Mă duc să-i deschid.
- Ce mămucă, băi mucoșilor? Se auzi de afară. Sînt eu lupul, am adus o sticlă de votcă și semințe. Mă plictiseam singur în carantină și am venit să jucăm table. Iedul cel mic se duse la ușă și privi prin vizor. Doar el putea privi prin vizor, pentru că era cel mai scund, adică dezavantajat pe verticală și ușa era montată invers, cel care o pusese așa fiind un vizionar influențat de puterile lui Bachus. Lupul sau lupa, pentru că sexul nu este important, aștepta în fața ușii cu o sticlă de votcă într-o labă, și o pungă cu semințe și chipsuri cu usturoi în cealaltă. La subsuoară ținea cutia de table și un bax cu sticle de bere Corona. Pe față purta mască medicală. „Nu am gripă, am mîncat usturoi!” explică el. Am și pentru voi un set, dar sînt folosite.
Iezii descuiară ușa și îl poftiră pe lup în casă. Iedul cel mare aduse pahare, cel mic aduse și el un castron pentru semințe, traseră la sorți care joacă primul.
- Jucăm pe porunci, zise lupul. Cine pierde, recită o poezie de Cărtărescu. Eu, că sînt mai bătrîn, voi recita din Adrian Păunescu. Toți aprobară, mai ales că studiau la cercul de literatură poezia modernă și erau la curent cu lirica autorului. Hai noroc!
Așa i-a găsit capra, după trei ore, timp în care a trecut și pe la spa pentru un masaj cu pietre vulcanice. Iedul cel mic recita Levantul în timp ce lupul și ceilalți iezi cîntau „Noi sîntem români” cu măștile pe ochi. Cînd a văzut-o lupul pe capră, i-a crescut instantaneu secreția de testosteron, astfel că s-a îndrăgostit pe loc și a cerut-o de nevastă, asta presupunînd că acceptă și rolul de părinte 3. Capra a acceptat nu înainte de a da pe gît două pahare de votcă de emoție și în cîteva minute a și trimis online cererea de divorț, pe care țapul n-a citit-o nici în ziua de azi, el fiind plecat după cum știm într-o croazieră pe vasul Diamond Capresse. E drept că nici sinapsele sale nu funcționau la viteza normală, sau, cum ar spune unii rău intenționați, era un prostănac.
Și au trăit fericiți, dacă n-o fi murit între timp, au deschis o pensiune de trei margarete în mijlocul pădurii, au amenajat o pîrtie de schi și o piscină acoperită, iar pe cei trei iezi i-a trimis la studii în Elveția de unde nu s-au mai întors, ei combinîndu-se cu niște marmote care fabricau ceasuri cu cuc.