agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 761 .



Osânda
proză [ ]
Trădarea (40)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2022-05-25  |     | 



Te tot uiți la tine: ditamai găliganul, cum trebuie tu o singură femeie numai să iubești, pe una numai să o dorești, să te culci, din morți să te trezești cu gândul doar la ea, ca și cum ea ți-ar fi, ți-ar rămâne Dumnezee. Să vezi cum fiecare secundă ce trece îți mai ia ceva din datul genetic, cum din adam-ul ăla de mușcă din pom se scurge adn-ul, rămâne o umbră. Umbra cărnii în zadar agățându-se de fostul bărbat. Și tu gâfâind gâfâind cu restul de țesuturi din tine, și alea străvezindu-se, până la a te vedea gol-goluț, cum nici mă-ta nu te făcu... Turme de cămile pe la ochi să-ți treacă, și de girafe, femele în toată instinctualitatea neînfrânată, neamul ce-ar fi putut la o adică pat să-ți fie, casă și masă. Mormânt mai exact. Ochii să ți se scurgă, până la orbire să se. Până la a nu mai simți. De tot bătrân, de patimă uitat, să te arânești cu „a fost odată...”, ... nici măcar atunci (se știe: memoria ne joacă adesea feste...). Cel mai probabil, șarpele apăruse el de pe undeva... Se sfiise Eva... O imitase Adam. Cuminți-de-tot, se dăruiseră unul altuia pentru vecie. Ca frații se. Nici vorbă de incest! Atunci Dumnezeu bătuse ceva în cuie, fără ca sânge să se ivească. Oameni se nășteau prin diviziunea viselor, a dorului de a păși din singurătate și altfel decât prin carne, prin putoarea ei. Îi vedeai: fluturi dalbi purtând gena masculinității, a femininității (oare?!), în trupuri necunoscătoare de păcat, de moarte, nici prin cap trecându-le cum naiba ar fi putut și altfel ființa? Erau proști?! Duși cu capul? ... cu zăhărelul? Uff! Dar revoluționara de Eva nu se putuse abține! Adam o imitase în felul lui. Asta pentru că la origini trebuie că fusese o diavoliță, una care semnase condamnarea la Eterna Negăsire mai tuturor suratelor ei... Alea care acuʼ stă/ Și cu pietre în adami dă/, Că numai ei poartă vina,/ Daʼ vina toată!

Te tot uiți la tine: ditamai găliganul, cum trebuie tu o singură femeie doar să iubești, pe una numai să o dorești..., poduri de flori să-i faci, nici cu-o vorbă tu să n-o atingi! Cât de pustie să fie bruma asta de viață, cine la belciuge te-o fi câștigat, prin ce răspăr al firii, prin ce prăpăd privirea să nu-ți lunece, mânurile tu să nu-ți bucuri?! Chiar!


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!