În multe zone din Japonia, la orele crepusculului, femei și copii care se joacă prin parcuri dispar frecvent în mod misterios. În casa unui țăran din Samuto, în satul Matsuzaki, o tânără pe nume Inozuka a dispărut lăsându-și sandalele de paie la umbra unui cais în floare. Într-o zi, după treizeci de ani, când membri ai familiei și vecini se adunaseră în casa cu pricina la un pahar de sake și un bol de orez, tânăra a reapărut îmbătrânită și cocoșată. Când au întrebat-o cum de se întorsese, ea le-a răspuns că a trecut doar să vadă ce mai fac toți, adio și la revedere. Și a dispărut din nou fără a mai lăsa ceva în urmă. În acea zi vântul bătea foarte tare. Chiar și în zilele noastre locuitorii din Samuto știu că există posibilitatea ca, în zilele cu vânt puternic, bătrâna în cauză să mai treacă pe acasă doar așa, din curiozitate, chiar dacă de la dispariția ei inițială au trecut deja patru sute optzeci și nouă de ani. Femeile și copiii care dispar confirmă cu toții, când mai trec și ei pe la casele lor, că Inozuka e bine însă cam ocupată cu vântul și cu secolele. Nu e poveste, nu vă mint, e cât se poate de real, am citit totul pe eticheta unor prafuri de visat luate de la drogheria din colț care ieri încă mai exista, n-aveți cum s-o ratați dacă treceți prin zonă, are un unicorn care deschide ușa la intrare și o scară de acces ca un melc da' făcută din fluturi.