Pe cartea de vizită (că-și făcuse) îi scria "danseuză de cabaret" cu litere aurite, în relief pe hârtie groasă, grunjoasă, din cea mai scumpă. De lucrat, unii ziceau că îi lucrase ba la portofele, ba la cardul bancar prin magazine scumpe, ba la așternut. Studiase virtual în instituții cu nume pompoase din orașe necuprinse de vreo hartă și flutura diplome multicolore la o adică. Dansa pentru că iubea noaptea, scena de cabaret și dansul în sine, rujul provocator, paietele, ciorapii de plasă cu portjartier și penele, jobenul, bastonul, tocurile și, mai presus de orice, balele privitorilor. Asta zicea ea; practic, dansa în cabaret pentru că de acolo își pescuia clienții. Mulți. Bogați. Deloc tineri. Frumoasă pe scenă era, în budoar se spunea că nu chiar. A fost găsită moartă la marginea gropii de gunoi a orașului într-o dimineață ploioasă de luni, ziua ei detestată. Medicul legist a concluzionat că era bărbat și asta a făcut ca aproape toată protipendada masculină a orașului să se mute peste noapte în alte orașe, majoritatea cu familii numeroase. De nervi, de rușine, de șoc, de uimire, de greață sau de toate la un loc, nici nu mai contează. Ce e important e că pe locul cabaretului funcționează acum o fabrică de salam pe nume "Banana" fără nici măcar un bărbat ca angajat și nimeni nu-și explică (dar insinuează cu poftă) de unde și până unde asocierea dintre salam și banană.