agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-12-04 | |
Într-un oraș cu unsprezece fabrici și tot atâtea case de amor plătit un poet a fost văzut de un povestitor secret spălând parbrize la unul dintre cele două semafoare de pe unicul bulevard. Era aproape seară sau poate fumul fabricilor scurtase ziua, asta doar el poate sti, unic martor al scenei. Culorile inghetasera în semafor, atat de frig era. Verdele părea galben iar roșul părea violet, absolut normal pentru treizeci de grade dedesubtul lui zero. Cu toate astea, soferul din masina oprită la ceea ce fusese odata rosu avea geamul deschis și doar un tricou pe el, unul însângerat. Un medic legist cu experiență ar fi concluzionat lesne văzându-l: mort în urmă cu cel puțin zece ore. Ca orice poet profesionist, poetul în cauză nu dădea doi bani pe realitate. Ștergea mai departe parbrizul, gheața de pe el, umbra morții din spatele lui și nenorocirea de a trăi într-un oraș condamnat la mizerie, frig și uitare absolută. Din când în când se oprea, privea culoarea semaforului și se temea de verde, nu care cumva să fie călcat de vreo mașină, de inspirație și de tristețea din versurile pe care le scria în gând, în unghere încă necongelate. N-a întârziat mult și s-a declarat mulțumit de poem, l-a arhivat în cotlonul cu planuri de celebritate și a trecut la altul, cu următorul parbriz aferent. Brusc, orașul s-a prefăcut in stațiune turistică la ocean în plin sezon, mustind de surferi arătoși și fotomodele în costume de baie minuscule, complet hărțuite de Eros. În locul fabricilor cu fum negru au apărut atunci ferme de colibri și tigri roz, casele de toleranță s-au făcut florării de orhidee iar sub parbrizul mașinii oprite la roșu carmin era o brunetă amețitoare cu ochi verzi și zâmbet cu subintelesuri multiple, toate fierbinți. Poetul ștergea parbrizul și scria versuri în gând. La final, mulțumit, s-a așezat la umbră, pe bordură și le-a dat titlu celor două poezii: "Ziua în care m-a părăsit iubita" respectiv "Întotdeauna vine o nouă iubire vara". Un claxon scurt l-a trezit din reverie; bruneta cu ochi verzi trăsese pe dreapta, scosese capul pe geam și îl privea deja îndrăgostită.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate