agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-29 | | -Papusa de paie si nimic mai mult.Frumusete?! Ce stii tu despre frumusete? Te crezi salvata de-o masca! Josnic. gesticula violent lovind cu degetele-i fine clapele clavirului. -Si totusi toti suntem dupa acelasi tipar. In cautarea unui arhetip,...da! frumusetea salveaza. argumenta ea calma Ficece sunet scos de coarda-ntinsa este o armonie, o dulce transpunere a imaginatiei noastre. Ruperea, trecerea din mental catre fizic, din gand catre simturi, iar apoi catre spirit. -Si totusi...o persifla fara mila. Timpul! Pentru el ce explicatie ai?Trebuie sa muncesti pentru a o castiga...doar pentru a o pierde clipe mai tarziu, fara lupta! -Chiar crezi ca frumusetea este un rezultat al unei munci?sopti ea ascutit. -Da, asa cred. zambi el, redevenind calm. -Frumusetea se naste spontan. Independent de munca mea, sau a ta. A existat dinaintea noastra, a artelor, a tot ce este cunoscut. -Marea ta greseala, draga prietena este ca incepi sa consideri pana si cea mai fragila iluzie realitate. comenta el rece. Iar realitatea doar ne distrage si ne degradeaza. -Creatia...frumusetea este un act spiritual. -Nu! Poti realiza frumusetea doar prin simturi, replica el repede. -NU se poate atinge frumusetea prin simturi!Ea tine de spirit. Se linistira amandoi; cumva incercau sa rada, insa atunci cand imperfectiunea devine singura perfectiune demna de studiat. Cand perisabilitatea trupului intareste eternitatea clipei...unde este calmul? -Inchide geamul, inchide ochii. Nu mai privi muntii, lasa raurile ce s-au scurs pe subt tine, lasa marea si algele-i sidefii...frumusetea-i trecatoare...nu-i asa? se aseza pe un scaun langa foc, intinzandu-si picioarele si privindu-le admirativ parca. Arata ciudat, mai ales asa, travesti in haine de calarie. Ochii mult prea vii si prea negri pentru cei ce nu mai vad. El nu ar fi zis ca e frumoasa,de fapt el nu ar fi zis nimic... -Inchide-mi-i tu! Spune "noapte" peste mine de asta vrei! rabufni el de langa draperia grea. Tu stii, tu raspunzi, te zbati si mi te-aduni din definitii risipite! De ce? -De ce nu? rase ea amar. Ce am de pierdut? Frumusetea?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate