agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-21 | |
Cînd destinul nu iartă
Sărăcia la negru Era într-o zi de sfîrșit de septembrie. Trecuseră vreo doi ani de cînd Sorin Constantin Ciobanu lucra la fiare. Dezmembra, împreună cu alți oameni, ceea ce mai rămăsese prin întreprinderile care s-au închis. A venit năpasta peste el, ca un cutremur. Sub forma unui coș de evacuare, o fierătanie lată de vreun metru ‘jumate și lungă de cinci metri. I-a rupt spinarea. Omul stă întins pe unul dintre paturile aflate în camera proaspăt văruită, aflată într-unul dintre blocurile de la Grajduri. A fost spoită de soție înainte de a-l aduce acasă pe Sorin. E foarte cald în încăpere, soba duduie mai mult pentru bolnav decît pentru cei trei copii mititei, mezinul are doi ani, iar cel mai mare doar cinci. Bolnavul povestește trist întîmplarea nefericită care l-a țintuit la pat. Era pe 27 septembrie, pe la amiază, cînd lucra, ca de obicei, împreună cu cîțiva colegi la fiare vechi, la Fontax. De regulă, un sudor autogen taie cu flacără iute metalele, în bucăți cît mai mici, dacă se poate. El, împreună cu ceilalți, încărcau metalul într-o șea. Au săltat în camion două bucăți dintr-o tubulatură, mari cît toate zilele. A venit rîndul cele de-a treia, un cilindru cu un diametru de vreu metru ‘jumate și o înălțime de cinci metri. S-au opintit oamenii să ridice fierătania dar, din nefericire, s-a produs tragedia. Muncitorii nu au putut să o încline și aceasta s-a prăbușit peste Sorin. Pentru cîteva clipe, și-a pierdut cunoștința. Au sărit oamenii și au pus mîna pe țeava aceea uriașă și au dat-o deoparte. Sorin vedea doar stele verzi și auzea ca prin vată vorbele lor. S-a auzit glasul poruncitor al coordonatorul echipei, de fapt patronul firmei despre care victima avea să îmi povestească mai tîrziu. „Ridicați-l în picioare, că nu are nimic!” A strigat de durere omul strivit, nici măcar nu își simțea picioarele și de abia putea să respire. A venit și Salvarea și Sorin a fost dus la spital. De aici, după un consult sumar, a fost urcat în ambulanță și trimis la Iași, la Spitalul de Neurochirurgie „Sfînta Treime”. Diagnosticul pe care l-au pus medicii de aici, după investigații, a fost fractura coloanei vertebrale și a trei coaste. Nu a intrat în detalii Sorin. Știe doar că a stat o săptămînă cu dureri cumplite. Coastele frînte nu-l lăsau să tragă nici măcar o gură de aer fără suferință. A venit vremea operației. Mai greu a fost cu banii, dar s-a zbătut femeia lui Sorin și a obținut 26 de milioane de lei de la patronul de care vorbeam mai sus. Doar două milioane le-a folosit pentru a hrăni copilașii rămași fără sprijin financiar. Restul i-a cheltuit la spital, pe medicamente, ba a trebuit să plătească și cele două plăcuțe care i-au fixat coloana ruptă. Păstrează și acum facturile. Nu ar putea justifica însă, banii dați ca șpagă. Pe cînd îl purtau pe la cabinete, pentru analize, trebuia să „ungă” infirmierul, o sută de mii la fiecare transport. Altfel, îl trata ca pe un sac. A scăpat de durerile cele mari și a venit vremea să se întoarcă acasă. Soția lui, Mihaela, povestește despre un șofer de pe ambulanță care i-a cerut cinci sute de mii să-și ducă bolnavul la Roman. Femeia nu avea decît o sută de mii pe care conducătorul ambulanței i-a zvîrlit-o cu dispreț în față, spunînd că altădată nu îi mai transportă bărbatul nici dacă moare. Se întreabă și acum femeia de ce a fost astfel tratată de șoferul de pe salvare. Și mai are o nedumerire Mihaela Ciobanu. Știe că, pe cînd se afla în spital la Iași, soțul ei a fost vizitat de doi bărbați care au cerut bolnavului o declarație cu privire la cele întîmplate. Era atît de amețit de dureri și calmante, că nu știe cine erau cei doi. La ieșire, nevasta lui a cerut cadrelor medicale copii după actele din spital. A fost refuzată, pe motiv că acestea nu pot fi eliberate decît cu aprobarea Poliției sau Procuraturii. Altă explicație nu i s-a dat. Tot nedumerită este și de faptul că pe biletul de ieșire scrie, la cauza traumatismului, „cădere accidentală”. „De parcă eu aș fi căzut undeva, pe stradă, nu s-ar fi prăbușit ditamai fierătania peste mine”, completează Sorin. Patronatul lui Gheorghe Toma, zis Puiu Omul revine la povestea lui, începută acum vreo trei ani. A fost angajat să lucreze, cu ziua, la colectarea de fier vechi. Împreună cu patru-cinci colegi, trudea cît e ziua de lungă la dezmembrarea de utilaje și instalații. Fuseseră tocmiți de Gheorghe Toma, din Þintași-Jilava, patronul firmei „Casinca”. Acum firma nu mai există, s-a desființat, deoarece, așa cum spune Sorin Ciobanu, Gheorghe Toma, zis și Puiu, s-a ocupat cu afaceri necurate și a fost luat la ochi de autorități. Acum, din cîte știe, acesta și-a deschis o nouă societate, numită „Rescicline”. Societatea se ocupa cu tăierea metalului, sortarea lui și transportul la depozite. Li s-a promis de mai multe ori că li se vor face cărți de muncă, dar timpul trecea și nu se întîmpla minunea. Primeau seara banii pentru munca depusă peste zi, două sute sau trei sute de mii, fără să semneze nici un petic de hîrtie, vreo listă sau stat de plată. Programul era infernal, povestește Sorin, iar patronul necruțător. Uneori trebuiau să ridice greutăți de peste un sfert de tonă. Munceau de dimineață de la opt, pînă seara, la șapte sau opt. Și asta pe timp de iarnă, cînd n-ar fi cine știe ce că se întunecă devreme. Mai rău era că trebuiau să lucreze pe ger, ninsoare, sau înfundați în zloată pînă la genunchi. Aveau ei mănuși, dar după un ceas sau două se făceau ferfeniță. Și mîinile erau mușcate de metalul înghețat. Nu li se făcuse vreun instructaj de protecție a muncii. Mai mult, lucrau împreună cu un sudor autogen care era surd și mut. Tînăr băiat, dacă avea 20 de ani. Rămăsese fără grai și fără auz pe la trei ani, se pare că de la o injecție. Bineînțeles că nu avea autorizație să practice meseria, nici un medic nu i-ar fi eliberat avizul pentru o îndeletnicire atît de dificilă și periculoasă. Se cocoța sudorul și pe la vreo 10-15 metri să taie fiarele. Se înțelegeau prin semne, sau îl făceau atent trăgînd de furtunele de gaz. Uite așa a petrecut Sorin o bună bucată de vreme, pînă cînd a venit pe capul lui năpasta. A cam încheiat trista istorisire Sorin Ciobanu. E și uimit, și revoltat, a vorbit cu Gheorghe Toma și acesta i-a spus că poate să îl dea în judecată, nu-i pasă. „Are bani, de aceea nu se teme”, oftează omul. El a rămas să poarte pentru două luni corsetul de ghips. Nu se poate mișca de la brîu în jos. Au apărut și arsurile pielii. E ca un copil mic, poartă pamperși și are sondă urinară. Colac peste pupăză, i s-a umflat un picior. Soția, împreună cu prietenii lui Sorin, îl îngrijește. Mai vin doctorița și asistenta în vizită. A rămas cu speranța că va fi ajutat, altfel nu știe ce va face cu cei trei copilași care nu pricep de ce tata stă mereu în pat. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate