Dimineata e mereu morocănoasa. Mă invart de pe o parte pe alta in așternut, mi-e cald si simt ca mă sufoc. Am in minte frânturi ale ultimului vis din aceasta noapte. Odată cu intre-deschiderea ochilor, observ camera in semi-obscuritate si fărâmele de vis dispar. Apar insa in locul lor, farame ceva mai mari de griji ale zilei ce urmează. Hârtii, autobuze, necunoscuți, profesori, familie... mi se vor întipări pe retina, ca pe un pergament vechi, ca apoi, in dimineata următoare, sa-mi revină in minte si in fata ochilor, cele mai dureroase imagini ale zilei de ieri... Anevoios, mă ridic din pat, nu înainte insa de a-mi da noi si noi termene de cate « 5 » minute fiecare, minute prețioase, prelungiri ale agoniei... Mă frec leneșa la ochi... vreau sa mă întorc in vis....
Un ultim sărut lasă-mă sa-ti mai dau, înainte de apusul Pamatului... Adică al Soarelui, vroiam sa spun... dar ce mai contează iubite.. daca e sfârșitul unui vis sau apusul... e doar un sfârșit banal. Undeva in vis te-am cunoscut : un bărbat pe jumătate fum, pe jumătate prelungire a mea. Nici acum nu știu. După ce tânjeam ? După fum... sau după tine ? Iți simțeam răsuflarea in pieptul meu, iți simțeam zâmbetul, deși erai intors... Îmi simțeai lacrimile, dar tăceai. Totuși le gustai, deși nu ajungeai la obrazul meu.
Un ultim sărut... deși nu ajung la buzele tale, dar ajung sa ti le simt. O candida lumina isi face loc in sufletul meu, si crede-mă, nu o pot alunga. S-a prins in mine cu rădăcini adânci, in întuneric... un ultim sărut... tânjesc...
Mă ridic din pat, îmi pun pe mine capotul de casa de pe calorifer, special încălzit de cu seara, si pornesc spre bucataria. Ce-am visat azi noapte ? Nu-mi amintesc... Hârtii, autobuze, necunoscuți, profesori, familie... tu... Te-am visat oare pe tine ? mă întreb, făcând ceaiul. La curs profesoara iar dictează foarte repede... mi se va termina pixul, trebuie sa-mi cumpăr unul de rezerva. Tata se întoarce acasă pe la prânz, deci il voi prinde acasă. Oare ce faci tu acum ? îmi întreb cealaltă jumătate de inima, aruncata fara mila la kilometri distanta. El trage de firul invizibil ce ne unește, dar eu nu il percep. Mă gândesc ce pot manca in dimineata asta. Ceaiul e călduț si îmi da o stare de confort. Închid ochii si vad...
Un ultim sărut, te implor ! Da, știu, n-ar trebui sa implor, iartă-mă... Dar suntem in vis, unde totul este permis. Putem...
- Totul ? mă întreabă.
- Totul, ii răspund vesela. Prinde-te de mine, si încearcă sa nu-mi dai drumul. Nu-ti fie frica... căci si mie îmi este... O ultima imbratisare... Nu, nu știu ce înseamnă. Nu e chip sa-ti pot explica. Doar taci, si simte. Ce simți ?
- Aroma de nucă... aroma de struguri...
Rimel, fardul, ruj. Mă studiez in oglinda. Ochii inca nu s-au trezit, membrele-mi sunt amețite de somn. Dar trebuie sa plec la facultate. Trec prin minte ultima tema discutata la seminarul primului curs. Amfiteatrul va fi iarăși plin-ochi, asa ca va trebui sa mă pornesc cat mai repede din casa. Îmi iau paltonul pe mine, telefonul e in buzunar, totul e in ordine. Încui ușa si-mi amintesc... ceva... despre un ultim sărut... Cobor scările cu băgare de seama si odată ajunsa in fata blocului, simt aerul rece al dimineții izbindu-mă in fata. Îmi scufund nasul in fular si mâinile in buzunare. In stație, o mare de oameni somnoroși așteaptă autobuzul. Cu nasurile in fulare si mâinile in buzunare... poate... si ei încearcă sa-si amintească ce au visat azi noapte...