agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-04 | |
Intarziati 3… Timpul
Te intreb: ai da o clipa pentru o vesnicie? Te intreb: crezi ca viata curge ca o insiruire dulceaga de rime ? Crezi ca timpul este o metafora? Desigur ca o clipa este pentru tine prea neinsemnata pentru a inlocui vesnicia! Din pacate, insa, nimeni nu iti ofera o vesnicie,… asa ca, pana la urma, clipa e singura ta vesnicie. O poti trai ca pe o clipa, o poti savura indelung, o poti metamorfoza in intelegere, virtute ori viciu… E alegerea ta in masura in care iti este posibil sa o faci… Timpul tau nu incepe, nu se termina, intrucat clipa doar trece. Vesnicia ramane, prea puturoasa pentru a-ti oferi posibilitatea alegerii. Cum poate oare o fiinta cugetatoare sa traiasca in lipsa alegerii ? Timpul o naste, timpul o formeaza, timpul o foloseste ca unealta, insa atunci cand timpul se identifica vesniciei devine incapabil de a mai materializa dinamismul. Daca in trecut gasesti o farama din tine, in viitor vei gasi doar amagiri. Proiectii ale unui eu ratat, visuri neimplinite, rataciri ale unor virtuti trecatoare… Esti o fiinta banala ce trece. La fel: timpul trece. Chiar daca vesnicia ramane. Timpul e clipa vesniciei, insa referit in mod abstract cuprinde vesnicia ca pe un corp nedeterminat ce graviteaza in jurul unui prezent ce se incearca a fi obiectiv. Unde incepe si unde se termina acest timp al nostru- subiectiv- pentru ca altfel nu poate fi? - Timpul a inceput ieri. L-am vazut cum ma urmareste si am luat-o la fuga. Am crezut, pentru o clipa ca voi scapa de. El insa cu cat ma indepartam mai mult cu atat orizontul mi-l infatisa mai crunt, mai vijelios. Si astfel, intr-o zi m-am oprit. S-a oprit si timpul din urma mea iar orizontul a incremenit. Eram obosit, infometat, iar acestui Timp diabolic i se facuse mila de mine. Din acea zi nu m-a mai urmarit. Din acea zi nici eu n-am mai fugit. M-am oprit pentru todeauna. Altii, insa, in urma mea, altii in indepartatul orizont, continuau sa alerge innebuniti. Mi-am dat seama cat de inutila era fuga lor. Eu ma odihneam in vesnicie, ei fugareau timpul in urma, spre orizont… Nota: Intarziati 3… Timpul; 1.01.2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate