Plata păcatelor vine în timpul vieții. Þi se întâmplă lucruri matematic egale și de semn opus cu faptele pe care în mod conștient le-ai făcut. Omori o mie șase sute treizeci și patru de țânțari și îți strivești un deget cu ciocanul. Spui șase mii cincisute șaptezeci și nouă de înjurături și viitoarea ta soție rămâne însărcinată cu iubitul ei din alt oraș. Refuzi de patru sute treisprezece ori să dai de pomană și încă nu știu ce se întâmplă, fiindcă am ajuns doar la patru sute opt.
Decembrie se numește luna cadourilor. Toate felurile de cadouri. Bune și rele. Cadouri închise în cutiuțe de carton, învelite în hârtie foșnitoare și frumos legate cu fundițe; cadouri plăcute sau utile, simbolice sau de o valoare impresionantă; cadouri de moment sau de-o viață; cadouri oferite din suflet, din obligație sau din interes; cadouri uitate, cadouri false și cadouri refuzate. O, nu, acestea nu sunt toate. Mai sunt acele cadouri care par a nu veni de nicăieri, acelea care nu pot fi contabilizate și pentru care nu poți plăti impozit, nu în cursul vieții; acele cadouri pe care nu le poți refuza și care de obicei nu îți plac.
Nu îți mai amintești ce-ai făcut de-a lungul anului. Cu atât mai puțin în decembrie: toți suntem mai buni, mai frumoși, zâmbim mai mult, avem mâinile pline de gesturi frumoase, zirgălăii strigă, colindele vin și colăceii, prăjiturelele, globurile, fulgii de zăpadă, luminițele, pocnitorile, artificiile, florile, sorcva, toate-s ca-ntr-un vis. Ne umplem sufletele de-o poleială falsă și ce rânjește strâmb, tragem în piept aurolacul grețos al pioșeniei ce ne cuprinde brusc pentru o lună, suntem mai buni, ma drepți șiu mai cuvioși ca niciodată. Și uiți că acum nici o lună nu te-ai ținut de-o promisiune și ai făcut un prieten să sufere, uiți că ai mințit, că ai furat, că ai călcat principii în picioare, uiți.
Și te trezești în unele nopți, la ore mici, te foiești în patul rece și în liniștea care te înconjoară începi să-ți amintești. Îți amintești de ce lângă tine nu doarme nimeni, de ce persoana la care ții umblă cu altcineva, îți amintești în care zi a anului ai avut cel mai mare șoc emoțional, treci în revistă toate eșecurile, fiecare dezamăgire, speli oasele speranțelor îngropate, șoptești nume de oameni pe care i-ai iubit, care te-au uitat sau pierdut în drumul lor către mai bine, te întrebi, nu-ți poți răspunde, și mai știi că asta nu-i singura noapte, știi că totul se poate repeta chiar mâine și nu-ți mai vine să dormi, îți pierzi credința, identitatea, te disipi în mormanul de amintiri, obligat să primești și să savurezi cadoul pe care luna decembrie ți-l oferă de-a lungul înghețatelor ei nopți iernatice.
Fiecare decembrie e murdar.