agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1708 .



Despărțiri
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [zzzburlici ]

2006-02-05  |     | 



Mă așteptam să fie dificil; credeam că se vor vărsa multe lacrimi, se vor rosti fraze memorabile, se vor împărtăși cu dărnicie sfaturi.
Nu s-a întâmplat așa; ne-am părăsit garsoniera cu câteva ore înainte de plecare, am predat cheile și, după o ultimă privire aruncată casei în care ne-am petrecut câțiva ani din viață, ne-am luat bagajele și am coborât.
Mama ne-a întâmpinat în ușă; două genți și jumătate, plus cușca cu pisicul s-au aliniat lângă perete. Am lăsat pisicul să se dezmorțească prin casă; îl aștepta un drum lung și greu.
Am vorbit despre nimicuri, am băut cafea, am ascultat muzică. Bunica ne privea cu ochi umezi. Nu este obișnuita cu despărțirile și o încearcă presimțiri sumbre.
Cu două zile în urmă îmi luasem la revedere de la tata, acolo, în sătucul prăpădit pe care l-am urât întotdeauna, dar care acum mi s-a părut, pentru prima dată, prietenos. Și familiar, mai ales familiar. Nu m-a mai deranjat mirosul de bălegar și nici aspectul sărăcăcios al caselor.
Am făcut, în aceeași zi, o plimbare până în satul în care am copilărit și unde mi-am imaginat, întotdeauna, că o să mă retrag la bătrânețe. Casa bunicii, nelocuită, neîngrijită, nu pare să mai aibă mult de trăit. Bunica s-a mutat în oraș, în apartamentul mamei. Singură, nu mai făcea față vietii aspre de la țară.
Se apropia ora despărțirii. Pisicul refuza, încăpățânat, să intre în cușcă; l-am băgat cu forța. Am privit colivia în care, cu câteva zile în urmă, încă mai țopăia canarul nostru portocaliu, zburlici. A murit subit, cu o săptămână înainte de plecarea noastră, aparent fără motiv, în seara unei zile mohorâte pe care și-o petrecuse cântând. Mama nu știe ce să facă cu colivia și cu mâncarea lui zburlici. Nu trebuia să le lase la vedere.
Ne-am sărutat pe obraji și ne-am spus la revedere. O despărțire simplă, ca atâtea alte mii de despărțiri care se petrec zilnic, uneori fără ca protagoniștii să realizeze.
Un alt fel de emoții ne-au încercat, datorită mașinii care trebuia să ne transporte la aeroport, dar care nu vroia să pornească; a pornit, într-un târziu.
Familiar drumul pe Valea Prahovei. Am realizat, abia atunci, că mama îmbrăcase o rochie nouă. Este felul ei de a întâmpina momentele deosebite.
Am ajuns cu întârziere la aeroport; ne-am oprit pe drum, să luăm o cafea și o gură de aer la o terasă, undeva pe lângă Câmpina. Era prea frumoasă noaptea; și ultima.
"la revedere" i-am șoptit fratelui, în pragul intrări; "salut", mi-a răspuns.
Am pășit, apoi, dincolo.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!