agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-16 | |
-După dealul ăsta e un pod de piatră.
-Nu știu, n-am fost până acolo. -Nici nu cred că ajungem. Mai stăm? -Stai să fumez. E târziu? -Mai avem timp. Nu te grăbi. -Nu mă grăbesc, n-am de ce. E plăcut să stai pe iarbă și să fumezi ca și când totul se reduce la ... -Taci! Auzi? -Ce? -Cred că suntem urmăriți. -Cine să ne urmărească? Toți oamenii au murit de mult. E imposibil. -Probabil că m-am înșelat. Vreau să ne grăbim. O să facem un mic ocol, dar o să ajungem la timp. -Mă, tu ai în minte ceva diabolic. Recunoaște! Vrei ceva, nu?! -Vreau pe dracu’ să mă ia. Cred că ai devenit paranoic în ultima lună. Numai teorii ciudate îți zburdă prin minte. -Ha-ha! Cine vorbea?! Mai ții minte că mi-ai zis ieri că ai presentimentul că o murim astăzi? -Eeeee! Azi nu moare nimeni! M-am înșelat, am crezut că totul se reduce la o singură zi, se mai întâmplă se te cuprinda frica atunci când aștepti inevitabilul. -Inevitabil?! -E ca atunci când aștepți să vină ploia, știi și tu, norii se îngrămadesc la orizont urâți și putrezi de apă iar picăturile ocolesc exact zona ta de rezidență. -Probabi că ai dreptate. Hai să mergem, am terminat de fumat. Ridică-te și hai. -Stai. Ce urât miroase pe aici?! Simți? -Nu, am nasul înfundat. Hai să mergem. -Mă, ascultă-mă, miroase urât! -Și ce dacă? Mergem pe poteca asta. Puțin mai încolo, după păduricea aia, o luăm la dreapta. Apoi mai avem de mers vreo 2 ore și dăm de lac. O să ne oprim acolo să mâncăm ceva și să facem o baie. E foarte curată apa, e adâncă. Se văd peștii cum înoată pe la fund. -Ok, hai să mergem. -Nu cred că ajungem mâine, dar totuși e bine să ne prindă noaptea pe marginea lacului. Facem un foc de tabără, o sa fie ca-n vremurile bune. -Te cred. Chiar îmi era dor de un foc de tabără. Limbile de foc se ridică spre cer iar noi beți cântând “macarale râd în soare”… -Ce vremuri - ce vremuri?! Oare trecutul a existat sau e doar un cântec patriotic? -Eu cred că a existat. Cine mai știe?! -Și eu cred că a existat, oricum e bine că ne aducem aminte doar lucrurile frumoase. -Da… -Mda… -E o zi minunată, cu adevărat minunată. -Știu, hai să ne grăbim, avem mult de mers. Procesul de fuziune a atomilor este consecința libertății de exprimare a materiei, reciproca este foarte valabilă. Adică, bălăria este o plantă perenă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate