Simți nevoia să mă atingi...simți nevoia să mă săruți, ușor, pe tâmpla dreaptă. Să îmi simți respirația...să îți plimbi degetele pe brațele mele...să mă privești... Deocamdată, vei simți doar privirea mea, care stăruie asupra ta. Mâna mea...pe fruntea ta. Ascunde atâtea! Încerc să îți pătrund în minte și nu reușesc. Caut...obrazul îl ascund în palmă. Se potrivește exact. Pentru că taci...și aștepți... Brațele îți odihnesc inerte. Ba nu! Miști un deget...îl prind...îl pedepsesc cu un sărut. Da...și rămân cu un gust cunoscut...acea senzație electrizantă...
Mâna mea apasă cu putere mâna ta. Vrei să se impregneze sărutul pe degetele mele. Mă sprijină, mă ajută, mă liniștește. Palmele mă ard și strâng. Vreau să strig. Sau nu...!
Ridic privirea...dar mișcarea bruscă face ca buzele mele să te atingă. Mâinile tale nu vor să mă slăbească din strânsoare. Vrei doar să mă îmbrățișezi...și-ți accept strângerea călduroasă a brațelor, ca să pot pătrunde în lumea de dincolo de noi...unde vom păși împreună...unde vom poposi înlănțuiți în miracolul iubirii ce ne-a pătruns!!!
Ne vom strecura noaptea în visul dintre stele și vom poposi pe ramura ce prinde viață. Suntem pe mugurii ce așteaptă iubirea de la ele. S-au perindat în ani și stau acum în fața noastră. Ce vrei sa dăruiești iubirii ascunse? Ești pregătit de astă dată să lupți și să învingi? Dă drumul cuvintelor ce au rămas acolo prinse pe bolta înstelată, dacă vrei ca să câștigi iubirea ce ți se întinde de pe creanga înmugurită. Deschide tu portița să pot s-ajung la tine...nu te ascunde în vorbe...dă drumul la mister...iubirea este limpede...este curată...și încetișor ea se instalează...și știi de unde pleacă...? De acolo de sus, din cer pentru a-și găsi locul în sufletele noastre...Primește-o....și închide după mine portița ca să nu dăm voie niciunei stele să iasă din inima nopții întunecate...din sufletele ce își doreau să se cunoască...să se apropie și să simtă ceea ce doar o dată în viață se poate simți, acum...