1.03.2005
Îngerul păzitor
Poveste de mărțișor

Pentru copii îngerul păzitor e Mama. Toți avem o mamă dar nu toți au o soție, un soț, o fiică, un fiu...
Când cutreieram pădurile nu înțelegeam de ce mama era atât de îngrijorată pentru mine ! Multe se întâmplaseră în Pădurea Grinilor, Valea Ilalei, Valea Mâzganei și pe alte coclauri! Totdeauna însă mă întorceam cu ceva din peregrinările mele, untișor, flori de tei, fragi, zmeură, mure, alune, în funcție de anotimp.
Într-o iarnă m-am supărat rău și m-am ascuns în podul cu fân, m-am îngropat adânc în paie și când au început să mă caute, doamne cât m-au căutat, a fost imposibil să mă găsească.
Mama, tata, nenea Aurică se rugau de mine, ieși mă băiete că te îmbolnăvești și ... am adormit că eram copil, iar ei, bieții, au făcut o noapte albă !
Altă dată, eram de-acuma la București, venise mama să-mi aducă doi pui, niște mere, ceva nuci și semințe de dovleac. Am așteptat-o la gară, am dus-o la gazda mea și i-am spus că pe la ora cinci după amiază mă întorc ! De ce am ajuns la două noaptea chiar nu-mi amintesc, țin minte doar privirea pierită și rugămintea Ei, să nu mai faci asta niciodată !...
Mama a vegheat totdeauna asupra mea, chiar și atunci când purtat de valul unei „glorii” de moment era să fac greșeli foarte mari.
Într-o zi mi-a zis, însoară-te că dacă mă prăpădesc rămâi singur... Am găsit o fată ca și mine care mi-a mărturisit că îmi acordă toată „libertatea” din lume, dar să știi a mai adăugat, n-o să găsești o alta care să te iubească mai mult!
Cum sunt femeile intuitive, a înțeles foarte repede că doar de Mama mă rușinam și dacă se întâmpla să fac vreo prostie, era suficientă „amenințarea”, te spun mamei și-mi trecea cheful pentru aventură.
Când mama a plecat, îngerul păzitor a devenit soția ! Este aspră ca și ea, s-a născut în aceiași zodie, Scorpion, doar că mama avea o clasă și jumătate iar soția...studii înalte ! Și la ce i-au folosit ?! A fost repartizată la Pogoanele – Buzău, iar apoi ... încercările ei de a ocupa un post prin concurs în învățământul superior au eșuat în permanență deși fusese șefă de promoție! ... Are în schimb grijă de mine că de, sunt vulcanic, uneori din furtună devin taifun și-atunci aș vrea să răstorn lumea, bine că n-am găsit punctul de sprijin!
Mă temperează, îmi face suc de mere și îmi perie spatele înainte de a adormi !
Ca temperament fiica îmi seamănă, dar abia mai târziu când a crescut am înțeles grija de părinte. Câștigase o bursă și fusese programată cu un recital la Universitatea de Muzică din Viena, la ora 19. Am convenit să ne sune la ora 21,30. S-a făcut 22, 23, 24 și abia la ora 1 noaptea ne-a chemat. Eram terminați, eu și soția. Tot felul de gânduri ne trecuseră prin cap, iar ea, după recital, mersese la un restaurant, o sărbătoriseră colegii. Avusese succes, fusese în centrul atenției și uitase complet de noi. Ce ne-am bucurat când totuși telefonul a spart tăcerea !
Nu știu care dintre noi va pleca primul, dincolo ... dar acela care va supraviețui, va avea un alt înger păzitor, fiica noastră Delia.
Dumnezeu să le binecuvânteze pe toate trei !


Nicolae Aurelian Diaconescu