Între două hotare ale micilor valuri în apa confuză viermilor ce prin moarte probabil făuresc într-un mod tainic tălpile ușor poate prea autosugestiv ;ochii care prin deschiderea spre lumea exterioară se deschiseră acum (necomandați) spre interior .Uimit la început ,surprins mai tîrziu eram una cu apa ,nu mai exista teama nu mai exista lumea dimprejur ,respiram în același ritm , simțeam în același fel eram inseparabili ,dincolo de drog și vis mai presus de multe...Lumea exterioară ne-a furat miracolul ce m-așteaptă în orice strop de ploaie ce mă poate răpi lumii...Fragment