Nimic de făcut



Luiza, o fetiță de cinci ani, plânge iar mămica ei cântă, deși nu are voce:
"Într-o nu știu care țară
Într-o seară nu știu când
Într-un sat nu știu pe unde
Sub un pat al nu știu cui
Șoricelul mort de frică
Văzuse doamna Pisică
Tremurând și ea de frică..."
Melodia s-a înterupt brusc, fetița deja adormise. Bucuroasă, tânăra mamă a luat de pe un raft revista "Șapte seri". Voia să meargă la un concert. Inima îi bătea puternic. Fostul ei coleg, violonist celebru de peste mări și țări, sosise în oraș pentru a cânta ca solist pe una din scenele mari ale capitalei. A închis ochii strângând ușor din buze. Își amintise cât de intrigată fusese la un alt concert, când el a lăsat instrumentul jos de la gât și s-a scuzat față de public: "Din cauza oboselii, călătoria a durat prea mult, nu mă pot concentra, fusul orar m-a dat peste cap...".
A reluat piesa de la capăt cu mai mult aplomb. S-a chinuit el dar până la urmă a reușit să o termine. Publicul, generos, i-a cerut și un biss !
O doamnă muzicolog îi taxase prestația într-o revistă de specialitate. Foarte critic, articolul concluziona: "nu trebuia să urce pe scenă într-o stare avansată de oboseală". Pentru el articolul nu avusese vreo importanță. Apărea în public la fel de surâzător și plin de încredere.
Trecuse multă vreme de atunci. Într-o altă seară, Cris trecea în revistă anii. După acea întâmplare așteptase un prilej ca el să arate lumii că într-adevăr, în ziua de pomină, avusese loc un accident nefericit. Numit președintele unui concurs care se desfășura în București,"Jeunesse musicale", a vrut să rupă gura târgului. Și-a luat vioara din "cui" și a deschis competiția cu o interpretare de "zile mari".
Cris îl ascultase și atunci, era acompaniat de pianista "casei". Jenant spectacol ! "Oare nu i-o fi spunând nimeni adevărul", se întrebase fosta lui prietenă. Nu îndrăznise să-l abordeze, o văzuse în apropiere și i-a întors spatele, n-o mai cunoștea.
Urmase concursul! Nu conta cum cântă concurentul, trebuia doar ca el să fie în cărți, să fie pe listă! Și conform principiului "Cine e ca mine, cântă bine" a promovat în etapa a doua pe aceia, care, ca și el, nu "se înpiedicau" în mofturile textului muzical. Vai și amar de Capriciile lui Paganini.
Un expert recunoscut, (le cântase live pe toate douăzeci și patru, de mai multe ori), membru și el în juriu, declarase doamnei Cris. Când s-au afișat rezultatele primei etape nu mi-a venit să cred! Am avut o noapte albă. Am stat de vorbă cu domnul Președinte și acesta a bâiguit, "Ceilalți membri ai juriului sunt de vină, au votat cu DA și NU".
Celebrul violonist, cel care a cântat live cele 24 capricii de Paganini și a dat ca bis o piesă tot de Paganini, Campanela, dacă ar fi avut caracter și-ar fi dat demisia din juriu! Cum să fie trecuți în etapa a doua tocmai cei care au cântat mai fals?
Au trecut anii și El, cel care și-a adăugat la prenume și un H, așa, ca să pară un nume exotic, a urcat iar pe cea mai prestigioasă scenă din București. Cum a interpretat nici nu a contat, Cris fusese de față și a trebuit să închidă ochii să nu viseze urât noaptea.
Totul s-a uitat însă. Celebrul artist a încercat mai multe experimente și nerepurtând succesul scontat, a propus unui Consiliu artistic un concert atonal, prea puțin cunoscut printre bucureșteni.
De data asta putea să interpreteze oricum, nu existau repere de referință printre melomani.
Aproape de pensie, Cris a tresărit ca în tinerețe. Aflase că fostul ei prieten va fi protagonist iar... Cu multă precauție și tact și-a convins soțul să își modifice programul în sâmbăta aceea. "Vom participa, i-a spus ea, la un eveniment cultural absolut remarcabil".
Vai și amar pe sufletul ei. După ce se hrănise timp de o săptămână cu bucuria unei întâmplări fericite, a urmat surpriza! Prezența artistului în acea seară și chiar pe o perioadă mai îndelungată, se contramandase. Avusese un accident. Când se întorcea de la "repetiție", s-a împiedicat de un cablu și și-a luxat umărul! Cum era un optimist iremediabil a văzut partea bună a întâmplării. "Trebuie să am grijă de umăr , scârțâie rău"...și a zâmbit în barbă. Însăși soarta îi revelase importanța propriului său umăr!
Cris a ajuns noaptea, târziu, acasă în timp ce soțul o bombănea fără încetare.
Să-i treacă necazul a pus caseta cu ultimul recital al unui pianist celebru. Bolnav de cancer ganglionar în ultima fază, mișcarea brațelor îi pruducea dureri insuportabile. În pauza recitalului leșinase în culise. A urmat partea a doua și un biss impecabil.
În camera de alături, soțul, furios, fredona destul de tare:
"Într-o nu știu care țară
Într-o seară nu știu când
O dulce mare pisică
Sta în pat moartă de frică
Văzuse pe Ciobănică:.....
.