Daca Bunica Avea Roti, era Tramvai
A citit cineva "Cismigiu & Compania" scris de G. Bajenaru?
Povesti hazoase si, uneori, emotionante despre elevii "Liceului Lazar" din Bucuresti.
Am si eu povestile mele.
Topicul acesta s-ar putea numi "Profesorii Nostri".
Deschid seria cu Profesoara de limba franceza.
Domnisoara era, desi deja nu tinerica la cei 55 de anisori ai ei.
Porecla ei era "Cateaua" si invatase la "Notre Dame de Paris" - Nothre Dam de Parhi" [cu accent pe "i"], lucru pe care il amintea cel putin de cinci ori in timpul lectiei.
Poate ca trebuiam sa scriu asta la sfirsit, caci nu toti forumistii ar putea agreea catelusi.
Era evreica si daca mai traieste si azi doua lucruri s-ar putea spune. Primul e ca e tare bogata, caci era mostenitoatea unui Palat in Iasi cu vreo suta de camere si acum se restituie averile.
Al doilea, e ca ar avea 105 anisori.
Avind in vedere legile naturii si intru cit este de presupus ca nu a avut copii, e interesant cui va apartine Palatul.
Si iac-asa, o intalneste tata si-i spune:
"Baietul meu nu este elev bun la franceza si obtine cu greu nota sapte. Asa a fost si la ultima teza semestriala. Dumneavoastra vreti sa dati clasei o noua sansa cu o alta teza, dar baiatul meu spune ca mai mult nu poate primi si pentru el nu are rost."
"Domnule", spune profesoara, "baiatul a primit cea mai mare nota din clasa si eu cred ca poate si mai mult. De ce cred eu asta? Simplu. In cariera mea de profesoara timp de 30 de ani este singurul care a reusit sa copieze la teza".
Acum explicatia metodei:
Doamna asta avea ce avea cu particula "si" - "daca" si ne cerea traducerea expresiilor de genul:
"Daca Bunica Avea Roti, era Tramvai".
Glumesc. Chestia putea fi mult mai complicata.
"Daca bunica fusese in tineretea ei tramvai, atunci ce va fi fost astazi?".
De mirare ca materia asta ma enerva?
Desi eram in stare sa memorez pagini intregi dupa a IV-a citire, chestiile cu "si" imi pareau atit de timpite, ca nu reuseam sa le tin minte.
Problema era ca in toate tezele ne dadea chestii de astea.
In sadismul ei ne daduse o perla asmanatoare la ultima teza, numai ca eu venisem inarmat cu o fituica "oata".
La alti profesori tezele se scriau pe un caiet denumit "Caiet de teze" care continea toate tezele la obiectul respectiv. La franceza profesoara nu ne ceruse sa avem caiet. Ei bine. Iau eu un caiet nou si copii acolo tezele din ultimii doi ani cu corectiile doamnei si-l iau la scoala. Vine ora de franceza si primim sa traducem, vezi surpriza , o propozitiune a dracului cu "si", dupa cum ii era obiceiul. Deshid eu caietul si incep sa caut cea mai potrivita expresie din tezele trecute. Deodata ii simt prezenta in spatele meu, dar continuu tacticos ceeace incepusem.
"Ce faci acolo?", tipa Cateaua.
"Pai mai nimic", raspund."Mi-am facut un caietel cu tezele din ultimii doi ani ca sa invat mai bine franceza."
O vad ca rinjeste si inteleg ca de fapt zimbeste. Frumoasa nu prea era [era inteligenta, vezi bine], dar zimbetul acela aproape ca m-a facut in pantaloni. Imi smulge caietul si asa ramin fara surse bibliografice.