agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-17 | |
E tarziu, ora in care se incalca promisiunile.
Plecasem sa imi gasesc inima, care, in iubirea-i, traia sa cucereasca Imparatia Bucuriei. Nu ma ingrijoram ca nu i-ar fi bine, pentru ca eram sigura ca oricum, nimeni nu ar fi recunoscut-o. Chipurile ce m-au obligat sa invat ca dorul e o pedeapsa pentru oamenii care nu apartin lumii acesteia, m-au parasit si, umilita, imi cautam resturile de aripi prin tarana... Ma invarteam intr-un dans nebunatic, si voiam sa strig ca cineva sa opreasca melodia, sa aprinda soarele, ca sa pot regasi notele usoare ale cantecului meu dintotdeauna: vin ploile. Am pacalit norii cu un joc nou, asa ca simfonia picaturilor de ploaie putea fi recunoscuta acum de inima mea, cea care fugise de mine. Eram departe si imi doream sa nu-i fi interzis Ingerului sa ma lase cu totul singura. Asa ca m-am gandit la crearea unei legi opuse, ca sa-l readuc. Doar ideea ei ma inviorase deja, asa ca m-am ridicat sa plec la capatul pamantului. Paseam necontenit, cu muzica ce ma ajuta sa pastrez drumul corect, si cu norii care voiau sa ma ia in jocul lor. Dupa multe zile omenesti, am ajuns la sfarsit. Am deschis fereastra ce dadea spre Univers, dar m-am inspaimantat. Pamantul parea un turn, in care eu eram inchisa cu o iluzie a departarii de libertate. Totusi, fereastra era deschisa, asa ca am stat putin de vorba cu stelele, ca sa imi adun tot curajul de-a inventa noua lege. Stelele mi-au spus ca legea mea existase odata, dar trebuia readusa la viata. Legea omului nepamantesc ce a fugit din prezenta Domnului definea credinta in nevazut. Stralucitoarele au inceput sa ma intristeze. Mi-au spus ca prin decizia mea de a-i interzice Ingerului sa vina dupa mine, l-am condamnat in lumea invizibila. Atunci m-am intors, uimita, si i-am recunoscut muzica! Fusese intotdeauna cu mine. El era Acel care ma acompaniase atunci cand aveam doar glas. Nu ma intelegeti gresit. Pentru noi, cei care au stat constant in prezenta lui Dumnezeu iar acum sunt captivi, muzica este aer curat pentru vanitatea gandurilor lor. Inaltator, cand a inceput sa imi povesteasca melodiile pe care le compuse cand eu nu fusesem constienta de prezenta Lui... L-am invitat langa fereastra, ca sa privim stelele ce isi luau acum ramas bun de la noi...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate