În anul 1867, un mare trăitor cu viața, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, a așezat o piatră de legământ la hotarul Mânăstirii Frăsinei, unde stă scris pe ea, gravat cu litere chirilice, atât binecuvântarea unora, cât și blestemul acelor femei care cad în neascultare, dorind să pună un pas pe tărâmul: "Capodoperelor Necunoscute ale României Creștine":
«Acest sfânt lăcaș s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinți monahi și fiindcă partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor viețuitori de acolo, sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub vreun chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece, să fie sub blestem și toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbovia și tot felul de pedepse, și iarăși celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu și a smereniei noastre și să vină asupra lor fericitul bine.
Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian.1867»
Acest legământ se respectă cu strictețe și în zilele noastre. Și, mai putem spune că și astăzi Mânăstirea Sfântului Ierarh Calinic este Lavra românească în care se trăiește cu toată intensitatea poruncile Mântuitorului nostru.
*
* *

- Ce-l rogi mereu pe Sfântul Calinic?... Ce te face să crezi că o să te ajute?... zise bărbatul meu cu un ton puțin ironic.
- Ce mă face?... Sunt sigură că în ceruri e la fel de bun cum a fost și în viața pământeană. Ia ascultă ce stă scris despre Sfântul în Pateric:
"Același ucenic prea iubit al sfântului Calinic spunea că dascălul său era atât de blând și smerit cu inima, încât oricine socotea că are în fața sa, un înger, iar nu un om pământesc. De aceea toți îl iubeau, îl cinsteau și îl aveau ca pe un adevărat sfânt, atât călugării și mirenii, cât și episcopii și dregătorii țării....
Era atât de milostiv încât, când nu avea ce să dea milostenie, își dădea hainele de pe prea sfinția sa și plângând se ruga de mine nevrednicul ca să caut bani de unde voi ști, ca să aibă să dea la "frații lui Hristos", căci așa numea fericitul pe săraci și neputincioși. (Pateric Românesc pag. 406 și 415)
- Draga mea, uneori nu te pot înțelege, tu ceri prea mult de la viață! Lasă-l pe Sfântul liniștit să-și petreacă veșnicia că destul a purtat pe aici toate sarcinile noastre și... cred că și el cunoaște silnicia noastră, ne lasă să mergem liniștiți pe drumul pe care am apucat-o.
- Nu!... Nu-l las, bărbate... Il voi ruga la nesfârșit să nu ne lase în silnicia noastră pe drumul pe care zici tu că am apucat-o. Eu cred că tot mai simte dragostea și mila pe care a simțit-o cândva pentru noi, și... vine și ne ajută!
- Amăgire, ți-au mai spus-o și alții... amăgire, amăgire!!!
-Tu te cobori la mintea celor necredincioși?... A celor ce-și apleacă urechea la Elima Vrăjitorul, cel care încearcă să suprime "Adevărul"... înșelând pe cei slabi să ignore această "Mare Lucrare a Duhului Sfânt?!"... Ne împotrivim noi GRAIULUI Celui Preaînalt din Ceruri?!. Tu crezi că va birui satana în acest sfânt război?! Cine se alătură azi lui mamona, cum va sta mâine în fața Preaputernicului Dumnezeu? Stai tu cu frică și cu cutremur în fața Celui ce te-a creat, că... cine știe cât îți mai lasă "aerul " de la gură să-l respiri în voie. Nu te coborî la nimicnicia omenească. Mâine poate fi totul gunoi, și noi și toate frumusețile acestui pământ!
- Nu, eu nu mă las influențat de necredincioși, dar e prea lungă vreme de când suferi și iau și eu parte la suferința ta.
- Nu e decât un strop de suferință, îndurat cu nevrednicie pentru mai marea Slavă a lui Dumnezeu!
- De ce nu înțelegi odată?!... Și eu îl iubesc pe Dumnezeu la fel ca tine și pe oameni... dar tu zici mereu , "vreau ca toți să intre pe "Ușa Divină" ce s-a deschis pe cerul României noastre. Mereu le faci cunoscut că Dumnezeu ne-a grăit: "Ascultă planurile Mele, uite ce am de gând să fac: , , . În zadar mărturisești tuturor despre Ușa pe care este pictat Blândul Păstor cu turma Sa și care simbolizează "Unirea". Voia Lui este să unească pe toți oamenii de pe pământ într-un singur trup, într-o singură credință Sobornicească și Apostolească Biserică, . Cine te ascultă?... Și dacă te ascultă pe moment cine reușește să iasă la Lumina pe care o cere Iisus? Vezi, sau auzi pe cineva care vrea să facă acel pas, să iasă din întunericul spiritual?... Nu!... Te-a sfătuit clar Preasfințitul Părinte Galaction: "Cine nu crede să nu intre pe Ușa aceea!... Să stea afară!, cine-i obligă? Să nu citească nici cartea... Iisus nu obligă pe nimeni, Iisus zice: "Dacă vrei"... E atâta sfințenie în cartea aceasta, și Sfânta Scriptură zice: "Nu aruncați mărgăritarele în gurile porcilor".... Gata... ai dăruit cartea tuturor, începând de sus de la cei mai mari. Acum încetează, gata, au luat toți cunoștință! Þi-ai făcut pe deplin datoria, retrage-te, nu vreau să te mai văd suferind...
- Dar mai bine ar fi pentru mine a nu mai vedea zorile dimineții decât a abandona această Divină Lucrare. Stă scris:
"Știu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o "Ușă" deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă...
Pe cel ce biruiește îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu și afară nu va mai ieși și voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu – al noului Ierusalim”. (Apoc.3; 8-12)
Discuțiile păreau să nu se termine aici, dar în poarta casei se opri poștașul făcând semn cu mâna pentru a-mi împărtăși o veste bună.
- Aveți un colet de ridicat de la poștă.
- Colet?... Gândul mi-a fugit imediat la rambursarea vreunei cărți pe care o expediasem pe la mai multe Sfinte Mânăstiri.
- Aveți și un mandat...
- Mandat?! rămân fără cuvinte... Deschid mai întâi scrisoarea, o citesc:
Soră Elisabeta,
Vă aducem la cunoștință că s-a primit cartea trimisă de Dvs. pentru care vă aducem mulțumiri. Noi o să pomenim numele Dvs. pentru o perioadă de patruzeci de zile. Vă rugăm să trimiteți un pomelnic cu toți cei vii din familia (neamul) Dvs. și cu toți cei adormiți pentru a fi pomeniți la Sfintele Slujbe care se fac la Sf. Mânăstire.
Cel care vă scrie nu este Părintele Stareț care este bătrân ( și are multe sarcini de purtat), ci unul din călugării care se ocupă de corespondența Sfintei Mânăstiri. Fiind încărcați cu ascultările, cu pravila de chilie și de Biserică nu am reușit să gătim cartea scrisă de Dvs., dar ne-om strădui.
Urmează să vă spunem și câteva gânduri (impresii) în urma lecturării. In încheiere vă amintim de cuvântul Sf. Grigore Sinaitul din Filocalia românească vol. Vll de la pag. 155 ( sentința 137 ) sau cel de la pag. 149 ( sentința 128 ), o femeie care a suferit în închisorile comuniste 17 ani de zile din iubire pentru Dumnezeu și neamul românesc, scria:
"Nu am nici o virtute cu care să vă răsplătesc pentru o astfel de strădanie. Am doar o mărturisire despre un strop de suferință, îndurat cu nevrednicie, pentru mai marea Slavă a Domnului Dumnezeu. V-o ofer pentru că sunt săracă în virtuți, acesta este singurul bun ce pot să vi-l ofer. Un strop de suferință, un mic, foarte mic strop, într-o mărturisire."...
Am rămas fără cuvinte, lacrimile mi-au inundat ochii cărora nu le veneau să creadă o așa minune. Minune de la Pronia Cerească, chiar din mâinile Milostivului Calinic, cel care și acum ca și atunci când întâlnea un sărac își dădea și haina de pe dânsul. Am scăpat printre dinți câteva silabe: "Bunul meu Părinte, Sfânt Calinic, prin aceasta, ne recunoaștem și noi fii ai Tăi și frați cu ucenicii Tăi, din acest Sfânt Athos Românesc.

Lângă scrisoare se afla și o carte, un istoric: "Capodoperele Necunoscute ale României Creștine" în care este prezentată Mânăstirea Frăsinei retrasă între munți și străjuită de o parte și de alta de păduri seculare, atrăgând în decursul multor vremi, multe suflete însetate după liniște și viață duhovnicească. De asemenea se regăsesc primele atestări documentare de existență a acestui locaș monahicesc, importanța lui în cadrul istoriei bisericești, dar și în cadrul istoriei României. Răsfoind filă cu filă am putut admira minunatele și atât de impresionantele Icoane pictate pe zidurile Sfintei Mânăstiri, dar și întreaga obște de Sfințiți Ucenici ai Marelui Ierarh Calinic.
Sfinte Ierarh Calinic, și acum, ca și atunci când erai în viață, ești tot oblăduitorul, ajutătorul, sprijinitorul atât al călugărilor, cât și al mirenilor care au nevoie de milostivirea Ta și de alinare sufletească.
Citesc mai departe în scrisoare cum acești prea minunați și prea buni frați credincioși îmi urează printre altele și: "mult spor duhovnicesc și puterea de a scrie în continuare.
Binecuvintează suflete al meu pe Domnul.că mi-ai descoperit, însfârșit, pe adevărații Tăi copii, pe bunii mei frați: "Mama mea și frații mei sunt cei ce fac voia Tatălui Meu" zice Domnul Iisus. Nevrednică sunt înaintea Prea Bunului Dumnezeu, dar glasul rugăciunii mele să ajungă la Cel Prea Inalt și mângâierea lui Dumnezeu și ocrotirea Sfântului Ierarh Calinic să se reverse peste toată obștea mânăstirii, cât și peste Prea Cuviosul Sfințit Stareț Neomil Ștefan. Sănătate și încă mulți ani să păstorească întreaga obște cu mare vrednicie și virtuți duhovnicești.

Fragment din viitorul volum "Ieșiți din ea, poporul meu!"