POVESTE FARÃ SFÂRȘIT

MANTA MIHAELA LUCIA
14.01.2008

Eram decisă sa renovez apartamentul. Găsisem întâmplător 8.000 RON ascunși de tatăl meu între filele unui dosar. Era un obicei de-al lui să ascundă bani și să jure că nu are niciodată bani puși de-o parte. Erau multe de făcut în apartament: de schimbat gresia și faianța, de pus parchet, de zugrăvit…
Dan avea atunci de 33 de ani, era mai mic decât mine cu 6 ani, absolvent al Facultății de Drept și anul II la Institutul de Teologie. Plecase din Roman de la vârsta de 15 ani, în urma unui seism puternic: tatăl său se sinucisese, iar mama se recăsătorise. Ceilalți trei frați ai au rămas în Roman.
A fost o întâmplare sau destinul, nu știu, faptul că Dan, recomandat fiind de preotul meu duhovnic, a ajuns să renoveze apartamentul meu. După o perioadă de timp, Dan a simțit față de mine o atracție și în cele din urmă s-a îndrăgostit. Nu vroiam să cred așa ceva, eu știindu-mă bolnavă, mai în vârstă decât el, cu principii și mentalități sănătoase.
Dan a terminat lucrările de renovare după trei luni de zile, dar acest lucru nu însemna că-și încheiase socotelile cu mine. Îi plătisem pentru toate eforturile făcute. Îi plătisem mai mult decât prețul pieței de atunci, deși el, cu gândul aiurea, m-a rugat să nu-i dau nici un ban. Cum ar fi fost posibil? Renunțase la slujba sa de pe șantier. De-a lungul vieții lui poate că mai făcuse greșeli, dar acum era o nesăbuință faptul că renunțase la serviciu, ba mai mult decât atât, făcuse și o cerere de înghețare a anului II de facultate.
Promițându-mi cu lacrimi pe obraz, că nu va înceta să mă iubească niciodată, s-a așternut pe chipul lui Dan o umilință ce nu o puteai vedea decât în ochii unui câine alungat și bătut de soartă. A plecat târziu la el acasă. Acasă este impropriu spus. Locuia împreună cu alți trei colegi de șantier la un cămin de nefamiliști.
Deși își dorise de atâtea ori moartea, Dan acum își dorea o iubită, o familie, un cămin. Dar pe mine mă dezgusta gândul unei relații cu un bărbat mai tânăr pentru care nu simțeam decât milă.
Dan m-a urmărit în neștire pe străzi. Apărea pe neașteptate la serviciul meu. Apărea în stația de autobuz. Apărea la biserica pe care o frecventam. Necazul era că eu nu mai vedeam ce era sublim în el: curajul, spiritul de sacrificiu, mila, priceperea sa de constructor. Uitasem faptul că o ajutase pe bunica mea în ultima perioadă a vieții ei, că a dus-o în brațe, că a hrănit-o cu lingurița ținând-o ocrotitor de mână. Urmăririle, telefoanele repetate la orice oră din zi și din noapte m-au uimit, vlăguindu-mă, devitalizându-mă de orice putere, de orice speranță că s-ar mai putea schimba în bine ceva. Credeam că tot ce face el este o simplă exaltare lipsită de sens, că este un simulant sau mai degrabă un obsedat.
Când toate acțiunile lui Dan s-au amplificat, am făcut o plângere la Poliție pentru hărțuire și tulburarea ordinii publice. Și uite că am fost și a doua oară la Poliție și atunci am simțit că am coborât până în fundul iadului.
A mai continuat un timp aceeași stare de lucruri. Într-o zi mi-am adunat toată puterea din suflet și i-am sugerat să plece în străinătate, la muncă.
A trecut de atunci aproape un an de zile. Nu am mai știut nimic de Dan. Dar în răstimpul acesta tresăream la fiecare bătaie de vânt, la fiecare zgomot venit din urma pașilor mei, la fiecare umbră necunoscută.
Când m-am simțit din nou în rândul oamenilor trecuse o veșnicie peste mine.
Cu vremea, uitasem și iertasem purtarea lui Dan, un pretendent la dragoste. La dragoste cu sila. Se poate face dragoste cu sila? Se poate, dar intrăm sub incidența prevederilor din codul penal.
Chiar pe data de 4 ianuarie 2008 am primit un plic roșu, parfumat din Marea Britanie. Am tresărit când am văzut numele expeditorului pe plic. Expeditorul era Dan. Am desfăcut plicul și am scos felicitarea. Aceasta conținea cuvinte frumoase, cuvinte de dragoste, urări de sărbători pentru mine și familia mea.
Așa se face că am început anul cu gândul spre trecut, spre amintirile mele grele și dureroase, ținând în mâna-mi tremurândă încă o dovadă a unei iubiri neîmpărtășite sau mai degrabă a unei obsesii ce avea să moară odată cu Dan.