agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-21 | |
…mi-am spus în gând a nuștiu câta oara, că eu nu sunt cea ce iubeste, cea ce se daruiește intr-un totul, și cea care pastreză o gură din dragostea celor ce trec…prin ea. A fost o seară în care îmi doream să închiei toată activitatea mea amoroasă pe schimburi, hmmm, doar știi la ce mă refer. Știi, nu? Acea treabă care n-o poți face cu prietena sau scârțâie din timp în timp, iar eu te scap de griji, în mine te descarci. Era rece, crud de rece afară, eu îmbrăcatîă la fustă scurtă din stofă, cu un dres licra tras la repezeală ce-mi acoperea picioarele încălțate cu niște tocuri imense trăgeam din filtrul țigaretei ce era cuprins de rujul roșu-sânge ce semăna leit cu chipul curioșilor ce-mi priveau sânii întăriți de la frig și poftă pe sub bluza albă decoltată adânc. Era ca într-o luni seară, când nimeni nu venea să mă deguste deși era vineri, chiar ziua când toți veneau la rând să îi scap de griji trupești. Priveam ceasul pe sub aburii suflați din frigul de-afară… Ora două jumate, și eu nu aveam niciun doritor. Mi se făcuse poftă de un pic de carne fierbinte, iar țigarile nu mă încălzeau deloc.
Privesc ceasul, trag din țigare, gâfâi, dârdâi…deodată: -Cât costă? Mă intreba un doritor. Simplu om, la vreo 26-28 de ani, însurat; îi văzusem inelele, verigheta si un ghiul. Mi-am dat seama. Soția lui nu mai era ce trebuia să fie. O femeie de casă. Dar eu nici atât nu eram. L-am privit atentă, mi-era drag, deși aveam un obicei de ai lua, apoi a nu mai discuta cu vreunul; el era aparte. Îl priveam cum strângea din pumni, sărăcuțul; pumni uriași cu degete lungi c-o piele albă și păr blond, de-mi venea să-l mănânc. -Pentru tine? -Da! -Gratis, numai să plec dreacu d-aici. Apoi m-a luat de mână și m-a urcat într-un tir de genul, m-a închis acolo apoi a tras perdelele pe parbriz ca nimeni să nu vadă după care a început să mă privească… -Hai odată… -Stai, drăguța! -Zi-mi cum vrei, pe unde, și-o facem. El ma privea atât de inocent încât mi-era mila de el. N-am mai tras de timp și m-am suit pe el. Stând pe banchetă, s-a lăsat pe spate ca eu să fiu pe el, și el între picioarele mele. L-am sărutat, iar el m-a sărutat înapoi…dulce, tandru, doritor, atât de cald încât îmi lăcrimau ochii de emoțiile pe care le simțeam cu el. Mă mângâia, pe obraz, pe după ceafă, apoi îmi prinde bluza ce-a decoltată cu care-mi caștigam “carnea” și mi-o smulge sălbatic de pe piept, lăsându-mă în sânii goi, dezvelindu-mi corpul fraged cu sfârcurile tari de pofte și frig. Îmi săruta sfărcurile cu atâta pasiune, încât îl strângeam cu toată forța de pielea albicios de fină ca de copil mic, lăsându-i semne de unghii lungi. Mă privea, mă privea adânc în ochi în timp ce-mi măsura sânii cu palmele lui mari, și-mi strângea sfârcurile cu degetul mare si arătătorul. Simțeam altceva, simțeam poate, că vroiam să mă dăriuesc toată deși în gândul lui, el doar îmi dăriua ceea ce soției lui nu a putut; și gâdilându-mi coapsele de el priveam în sus în timp ce-i sărutam palmele și degetul unde purta un ghiul de aur, gravat cu-n leu. Nu l-am luat, nu l-am considerat unul din cei ce nu aveau nimic de oferit pentru simpla regăsire psihică și fizică. Eram a lui. Îmi doream să-l prind de păr, de părul lui blond scurt și să-l trag, din extazul ce mă domina. Încet, mă întind pe el și îi desfac nasturii cămașii în timp ce el îmi descheia fusta scurtă, momeala mea de agățat; și-apoi cu măna dreaptă-mi plesnește dur palma pe fundul rece între coapsele căruia se afla el. M-am simțit poate mai împlinită decât eram vreodată cu alt bărbat, cu alt doritor, cu alt suferind, simțeam că-n acea seară iubeam. Mă încălzeam, parcă, mai tare ce ne mângâiam trupurile încă neatinse de spurcăciuni. Sudoarea curgea, iar nerăbdarea ne încingea călcâiele încât din pura disperare sălbăticia ne domina pe amândoi, iar el într-o fracțiune de secundă îmi rupe dresul licra și-mi dă chilotul într-o parte apoi îl lunecă ușor în mine pe cel ce știam că va gândi în clipa aceea în locul lui.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate