agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-05-12 | |
Nu vreau nimic.Nici macar un doar.Si ingandurati sunt cei a caror dorinta este vidata...
"Pentru ca si ingerii mor ,totul moare".Apoi vin cei in masura sa vina si spun:ingerii nu mor,ei sunt vesnici.Dumnezeu nu moare.Si el e vesnic.Doar noi murim:suntem oameni. Vin mai pe urma criticii si spun:frumoasa inlantuire de idei,nemaipomenita scriere.Inalta clasa!Vin si eu si spun:la naiba!Ingerii mor,da mor,si Dumnezeu moare.Totul moare.Nu va sfiiti s-o spuneti ca ingerii mor.Cu totul.Tot ce se naste,moare.Ce nu se naste,nu moare. Si apoi vine Moartea,obosita de atatea dispute,de atatea pareri,si fara sa stie isi da si ea cu parerea:totul sa moara?!huh!Eu nu mor,eu sunt vesnica.Pe mine cine sa ma omoare...?ha haah haa.Sa mor eu,Moartea...Ingerii mor,Dumnezeu moare,dar nu totul.Nu totul.Eu n-am sa mor nicicand.Eu am sa traiesc pentru totdeauna... Eu spun:dar atuncea vei ramane singura in tine.Universul va muri,oamenii vor muri,ingerii vor muri,Dumnezeu va muri.Cu totul mort,vei ramane absolut singura... Criticii s-au dat la o parte,pentru ei totul a devenit banal,"unworthy".In dialog n-am mai ramas decat eu si cu Moartea,eu delirand,Ea foarte sigura pe sine: Eu,eu decid cine ramane si cine nu.Eu.Eu sunt aceea care las si care iau.Ingerii mor,Dumnezeu moare,pentru ca EU vreau,pentru ca-mi sta in putere.Iar atunci eu iti spun ca nu,nu voi ramane singura,te voi pastra pe tine drept companie. Pe mine...?dar eu sunt inger,iar ingerii mor.Si Dumnezeu moare.Numai tu nu mori,numai tu nu ai cum sa mori,tu Moarte.Cum e sa fii eterna?Cum e sa existi mai mult decat totul?Cum este?vreau sa stiu!Si apoi,totusi...in lumea asta nu fiecare lucru isi are un scop?Sa nu fie al tau sa purifici prin extinctie,sa lasi sansa altora de a incerca sa inteleaga...?Cand nu va mai fi nimeni de murit vei muri din oficiu.Vei muri ucisa de Tine Insati.Vei vedea... Da,dar nu voi fi singura,pentru ca pot alege.Intotdeauna am putut alege pe cine sa las si pe cine sa iau.Pot lasa timpuri nelimitate.Doar ca m-as plictisi stand asa degeaba.Dealtfel timpul trece altfel.Aicea anul pamantesc e o secunda.Aicea viata oamenilor este un moment de reflectare.Iar eu am citit fiecare destin in parte de atatea ori incat tot ce mi-a ramas a face este sa ma pun pe fapte.Unii merita,altii nu merita sa fie.Unii merita prea mult.Totul e relativ.Eu personal nu caut decat spectacol.Las ciudateniile pana cand devin complet nefolositoare.Ca un film este pentru mine viata.Eu dealtfel am inventat filmele horror. Iar eu..ce sunt eu?Sunt o ciudatenie inaripata care-ti atrage atentia indestul incat sa-mi dai mai multe eternitati deodata?Pot eu fi vesnic ca tine?Pot eu fi mai mult decat Dumnezeu?se poate una ca asta?Eram sigur ca totul isi are un scop si ca apoi totul moare.Credeam ca inceputul are sfarsit,ca sfarsitul este scopul nescris al materiei.Dar apoi,pe mine nu m-a invatat nimeni nimic niciodata.Am presupus totul,am presupus si am crezut ce am auzit prin jurul meu si ce am mai citit prin ganduri...Care imi este scopul?! Tu...tu esti menit sa pui intrebari.Tu ai sa traiesti la fel de mult ca mine,ingere.Tu ai sa-l traiesti pe Dumnezeu,tu vei fi filozoful devenirii.Nimeni nu te va intelege,nici macar tu nu o vei face.Tragedia ta va fi insasi eternitatea.Scopul tau nu are finalitate.Tu esti opozitul a tot ceea ce este.Dar nu,nu exista scopuri.Scopul isi are limita in bratele zeului tau.Dupa el nu mai exista ordine si nici lege. Deci nu suntem cu totii stele,stele pentru fiecare pereche de ochi sa le acapareze?Nu suntem cu totii stele,stele pentru fiecare a fi esuat in intalnirea cu Tine?Nu,Moarte?Eu unul nu stiu ce sunt si de unde vin,nu stiu care-mi sunt parintii,nu stiu ce imi vrea zeul.Atatea lucruri nu stiu,atatea spatii necompletate...Nu vreau sa fiu un ceva,vreau doar sa fiu,nu vreau sa se stie ce sunt,nu vreau sa fiu criticat,gandit sau introdus in cuvinte drept ceea ce sunt.NU.Nu asta! Adevarul este ingere, ca...adevarul...Dar nu!Adevarul nu este ceea ce pare.Inceputul e adevar si atata.Adevarul tau este ca esti.De aici incolo esti tot ce vrei sa fii fara sa te porti pe tine.De aceea lumea este lume si va putrezi cu toata,iar noi suntem ceea ce suntem...Adevarul ii poarta pe ei,noi ne purtam adevarul. Si pana la urma...spune-mi...totusi,noi doi vom muri vreodata? Daca vom muri.. nu inaripatule,noi nu vom muri niciodata.Noi suntem vise.Intelegi...?Vise... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate