Deschise un ochi doar, dar ii era asa de somn ca il inchise la loc, se simtea atat de bine si de odihnita ca n-ar fi vrut sa se ridice din pat toata ziua.
Dar razele de soare straluceau asa puternic afara si se reflectau prin fereastra printr-o mica crapatura a draperiilor, isi dadea seama de ele si cu ochi inchisi. Tot nu-i venea sa se trezeasca, se intoarse pe partea cealalta... intinse mana stanga si i se paru ca atinge pe cineva, nu realiza asta imediat, insa peste cateva secunde deschise ochi larg si vazu in ca in patul moale si calduros mai era cineva. Cu un tipat puternic si dintr-o data fu jos din pat cu cea mai mare viteza.
-Tu...abia putu ea sa spuna, il cunostea intr-adevar era Cody, baiatul din autocar, dar nu se poate ce cautau ei aici. Inima ii batea mai ca sa-i sara din piept nu se putea controla, tremura cu tot corpul, se uitau unul la celalalt inspaimantati de moarte. Erau amandoi in lenjerie intima, in momentele urmatoare, Cody disparu din fata ei, inspaimantat si el de parca vazuse o stafie.
Incepea sa mai constientizeze ceva in jurul ei, un prim lucru fura acele raze de soare care nu incetau sa se strecoare printre draperiile ferestrei, isi datea seama ca este intr-o camera frumoasa, totul in jurul ei era de un lux iminent, urmatorul lucru fu sa puna ceva pe ea parca un fior rece ii strabatu tot corpul si caldura dinainte disparu, avu senzatia ca ingheata era o frica inexplicabila, totul era inexplicabil, nu se mai putu tine pe picioare asa ca decise sa se aseze pe patul de un alb imaculat ii veneau in minte intrebari infinite, una se definitiza si abia putu s-o pronunte ca pentru ea :
-Unde sunt ?... unde sunt ? repeta inca odata, totul parea ca se naruie avea impresia ca in urmatoarea clipa va lesina, aproape ca asa era cazu pe spate pe lenjeria de un saten finut si scump, insa nu-si pierdu constiinta.
-Ne-am casatorit ?!?! se auzi o voce de-aproape, era Cody tinea intr-o mana o rochie de mireasa, iar in celalta un sacou si niste pantaloni evident de mire.
Nely se ridica brusc, simtindu-si capul greu si ochi impaienjenati, nu distinse prea bine dar de auzit auzise perfect, insa nu putea scoate nici un cuvant, era marcata, pe fata ei se intiparise groaza, si in cap ii ramasese aceeasi intrebare : unde sunt ?
Intr-un tarziu tot Cody vorbi, si el parea la fel de marcat, la fel de infricosat si fara raspunsuri dar cu o multime de intrebari.
-Am gasit rochia si costumul pe hol... nu mai stiu ce sa zica se uita pur si simplu la ea, ea se uita la el.
-Zi te rog ceva ! spuse el, fortat parca de frica, dorea sa comunice cu cineva, altfel frica punea stapanire si pe el.
-Nu stiu ce sa zic, veni vocea tremuranda a lui Nely.
-Unde suntem ? puse ea intrebarea care o obseda iar lacrimile parca-i stateau sa se pravaleasca pe obraji ei albiti de frica.
-Nu stiu, raspunse Cody dezamagit ca nu gasea nici el un raspuns.
-Trebuie sa vorbim stii, spuse Cody, dupa ce mai multe minute trecura si nici unul nu mai scose nici un cuvant, ci doar stateau pe aceeasi margine de pat si priveau in gol de parca acolo ar fi putut gasi vreun raspuns la ceea ce li se intampla.
-Stiu, zise Nely, eu nu imi pot da seama cum am ajuns noi doi aici, si cei mai curios cum de nu imi amintesc nimic ? in sfarsit gandurile ei incepura a prinde forma intrebarilor, incepea sa accepte realitatea.
-Nu nici eu, nu pot sa cred cum de ne aflam noi doi aici, spuse el, ridicandu-se de pe pat si indreptandu-se catre fereastra, trase draperiile de un grena inchis si lumina patrunse in camera, totul se lumina in jurul lui Nely, pe ea, insa, o deranja aceasta lumina facea sa-i accentueze durerea care-i cuprinsese capul inca dinainte.
In schimb in camera totul parea perfect, patul enorm, un tablou mare deasupra lui dadeau o nota de distinctie camerei sofaua, masuta din mijloc si noptierele de noapte erau colorate in roz placut la privire, pe un alt perete se afla o aglinda mare pe care nimeni nu o abservase inca.
Cody statea inca si privea pe fereastra :
-Nu suntem la noi in tara ! exclama el surprins si totodata nedezlipindu-se de fereastra, privea in contiuare, analiza , nu se putea localiza, unde ar putea fi ; nu departe in partea lui dreapta printre frunzele late ale unor pomi exotici, vazu o mare intindere de apa :
-Cred ca suntem undeva la mare, continua Cody sa vorbeasca in timp ce deschidea fereastra si in camera patrunse un are placut, usor, nici prea cald dar nici prea rece.
Arata asa de bine, camasa alba de pe trupul lui se umfla odata cu vantul venit de afara, pantalonii aceeia care se zicea a fi de mire ii se potriveau perfect, oare chiar s-au casatorit ? toate astea treceau acum prin capul lui Nely, era ca un vis de-al ei, oare chiar visa ? Nu, nu putea sa viseze, nu pentru ca incepea sa-si aminteasca.
-Da eram in autoacar, da eu cu tine, da si ne cunosteam, ba nu, nu ne cunosteam, spuse dintr-o data Cody intorcandu-se catre ea care-l privea fix.
-Da stiu tocmai mi-am amintit si eu, spuse ea ne-am cunoscut in autocar.
-Da, dar cum am ajuns aici nu inteleg nu-mi pot aminti mai multe, acum, din autocarul ala,isi duse mana la cap incercand sa-si mai aminteasca cate ceva.
-Nu stiu nici eu nu-mi pot aminti amanunte, in timp ce se indrepta si ea catre ferestra.
Aerul era asa de placut, incat nu-i mai venea sa plece de-acolo, nici nu-i dadea voie sa gandeasca, simtea in nari, acum un placut miros de iasomie, erau folrile ei preferate, se identifica cu ele mai mereu dar acum o incurcau mai mult nu-si putea da seama de ce avea impresia ca traieste un vis adevarat.
Acest baiat, aceste privelisti exotice pe care mica fereastra i le dezvaluia, briza marii din departare, se simtea din ce in ce mai puternica iar mirosul acesta inconfundabil de iasomie nu-i dadea pace mintii de a trai momentele unui vis.
-Oare unde ne-om afla? Adresa ea aceeasi intrebare ; de data asta cu un usor zambet schitat pe fata ei, el observa asta cand se intoarse si se indrepta spre ea.
-Dar cei acum cu zambetul asta pe fata ta! spuse el brusc pe un ton nu prea placut.
-Doar ca ... privelistea si mirosul de iasomie mereu ma fac sa zambesc, dar ma si inspaimanta si dintr-o data deveni serioasa.
Nu putu sa nu spuna :
-Am impresia ca parca m-as afla intr-un vis de-al meu...
-Tu chiar nu mai stii ce vorbesti, continua el pe acelasi ton si inchise fereastra.
-Da totul imi pare a fi asa cum visam mereu! exclama ea pe un ton aproape plangacios, dar... dar nu stiu ce cauti tu in visul meu.
El se uita la ea mirat, consternat acum chiar numai stia ce se intampla cu ei.
-Da !esti un strain, o Dumnezeule si ne-am trezit si in acelasi pat, nu se poate !si acum chiar izbuti sa-i curga o lacrima pe obraz.
-Cum e posibil asa ceva? cine stie ce mi-ai facut? continua ea, fara a sti sigur cui i se adresa, lui sau ei insasi.
El, insa, ramase sprijinit de unul dintre zidurile frumos tapetate tot de un acelasi roz pal si cu floricele imprimate.
-Noi doi casatoriti, cred ca glumesti, nici macar nu te cunosc, nu-ti stiu nici macar numele complet, Dumnezeule!
Intr-un final decisera amandoi ca trebuie sa iasa afara din camera aia, inca un lucru ciudat dar fericit pentru amandoi in ce priveste imbracamintea au descoperit un dulap plin cu haine.
Parea ca totul sa fie intr-adevar o luna de miere de vis, organizata special pentru ei, pe una din noptierele de noapte, Cody descoperi un portofel plin cu bani, de care, apoi, mereu isi aducea aminte ca el pentru banii aia trebuia sa munceasca o luna de zile poate si mai mult iar aici pareau bani de buzunar si inca altii pareau sa se afle in siguranta pe cele duoa carduri si carti de credit.
Incuiara usor usa camerei de hotel si pornira pe coridor abia asteptand sa descopere de ce si mai mult unde se aflau.
In lift nu-si putura da seama in ce tara anume erau, deoarece cele doua persoane care se urcara pareau ca vorbesc ruseste si de-altfel nu aveau cum sa fie in Rusia cu o asa clima calda si cu palmieri leganandu-se in briza marii.
Numai jos in holul hotelului fura salutati decatre receptioner cu :
-Hola ! en que le puedo servir ?
-Aha deci suntem in Spania !?! spuse Cody.
-Ne-am intors de unde veneam, spuse Nely.
-Sau poate nu veneam ne duceam, incerca sa explice Cody, dar nu cu succes.
-Ce tot spui eu imi amintesc sigur ca mergeam spre casa, il contrazise Nely.
-Fie cum spui tu, replica Cody parca saturat incurcat si foarte nervos se indrepta spre usa hotelului, in timp ce Nely incerca sa-i spuna ceva receptionerului insa putinele sale cunostinte de limba spaniola nu o ajutau prea mult, isi intoarse privirea si nu- l mai vazu pe Cody in urmatoarea secunda il zari placand din fata usii hotelului lasa tot si fugi dupa el.
-Nu pot sa cred tocmai mai lasat singura acolo, ii reprosa ea cand il ajunse din urma, de data asta chiar nervoasa.
El, insa, se uita la ea de parca chiar nu o mai vazuse niciodata in viata lui.
-Hei ! cei cu tine ?
-Hmh !? se uita buimac la ea, tot nu putea intelege, fata ii parea distanta, gandurile nu i se puteau aduna totul se risipea in jurul lui, se sprijini de zidul unei cladiri inspaimantat. Se freca la ochi de parca acum s-ar fi trezit se sprijini pe umarul lui Nely si se asezara pe o banca din apropiere, statura ceva timp Cody parca adormise, in tot acest timp Nely isi spuse in gand ca va trebui sa faca ceva, avea senzatia ca ar mai fi fost pe-aici si in schimb chiar incepea sa-i placa situatia dar... chiar si baiatul. Se uita totusi pierduta in acel peisaj nu-si putea crede ochilor.
-Hei ! hai trezestete, ii spuse ea.
Intr-un final reusi sa-l trezeasca se pare ca el adormise bine acolo pe banca, in timp ce un soare fierbinte stralucea pe cer, pielea ti se incalzea si usor briza marii ajungea pana acolo chemandu-te.
Iata-i in sfarsit pe protagonisti acestui vis minunat plimbandu-se pe strazile unui oras inchipuit.
-Hai sa mergem pe plaja ! veni idea lui Nely asa dintr-o data. Cody continua sa nu fie in apele lui parea ca incearca sa caute posibilul in imposibil cand era evident totul: tot ce trebuiau ei sa fac era sa se distreze. Dar accepta intr-un final chiar daca nu intelegea nimic din ceea ce se intampla cu ei, trebuia totusi sa accepte faptul ca erau undeva unde oricine si-ar dori sa fie si in plus aveau tot ceea ce le trebuia ba mai mult decat atat. Ajunsera aproape de plaja, de aici de unde se aflau puteau privi in jos totul ca pe un tablou pictat de unul dintre cei mai celebri pictori peisagisti. Totul era asa de frumos, in fata marea de un albastru perfect se unea cu nisipul plajei ce stralucea auriu in soarele puternic, intr-o parte se vedeau mai multi palmieri ce pareau parca stransi ca intr-un buchet, printre ei se afla un bar-restaurant de aici puteau auzi muzica si o mare veselie, nu era de mirare pentru ca si pe strazi oameni pareau a fi la fel de veseli, era ceva care se transmitea, era o atmosfera placuta. Dar oare poate cineva sa nu iubeasca marea si nisipul fin de sub tine asa cum stai la umbra jucandu-te de-a vati-ascunselea cu soarele ?
Astfel Nely lua initiativa, era manata inca de acea impresie de-a mai fi fost pe-acolo, desi parea imposibil la fel stia caci toate acestea si le-a dorit mereu, iubea marea si vara si soarele in asfintit era tabloul cel mai minunat. Era fericita intr-o oarecare masura, asa ca il trase de mana pe Cody si coborara in graba dealul pe care se aflau pana jos pe nisipul fin al plajei.
-Oau!!! exclama ea, e minunat, nu-i asa Cody ? nu-mi vine sa cred.
-Da intr-adevar, fu nevoit sa accepte si el caci ii placea cum nisipul auriu ii fugea printre degetele picioarelor desculte, avea adidasi in mana si desi avea pe el numai sort-ul si o camasa subtire de vara, caldura ii invadase corpul, chiar ar fi vrut sa se racoreasca putin in valurile usoare ale marii. Nely insa ii spulbera gandul luand-ul de mana.
-Haide vino ce stai aici hai sa ne distram nu vezi e singurul lucru care ne-a ramas de facut !
-Ok, ok, aproba el nu ma mai trage asa pot merge si singur.
-Oho, gata, gata domnul suparacios, spuse ea pe un ton ofticat incercand sa para suparata.
-Hei ! dar nu am spus nimic rau, am spus doar ca pot merge si singur fara sa tragi de mine.
-Gata, gata, te-am speriat asa-i ? Ha, ha, ha si rase cu pofta.
-Nu pot sa cred, pot sa te intreb de ce asa de vesela ?
-Dar cum sa nu fiu vesela, nu stiu daca tu iti dai seama dar soarta este de partea noastra, se pare ca am aterizat aici ca sa ne distram totul ne indica asta : Distrati-va !, nu vezi ?
-Waw ! o, o expli explicatie, se balbai el putin si isi continua ideea, o explicatie buna nu te pot contrazice, dar totusi trebuie sa gasim una mai buna.
-O vom gasi stai linistit, ii raspunse Nely tragandu-l iarasi de mana.
Se plimbara cateva minute cu picioarele prin apa marii, erau foarte veseli ajunsera la ideea comuna de a nu pierde vremea si de a se distra cat se poate, iar pe parcurs vor vedea ei cum vor evolua lucrurile. Tot mergand asa prin apa Cody o stropi pe Nely , atat ia fost nu ca s-ar fi suparat cineva dincontra jocul s-a continuat astfel pana hainele lor erau deja ude.
-Eu as vrea sa probez apa marii asteia, nu stiu daca mi se potriveste, mai stii poate nu-i pe placul meu ?!zise Cody zambind si se arunca in apa.
-Hei ! striga Nely, dar cine s-o mai auda el deja se indepartase, insa nu trecu mult si se intoarse.
-E super nu vrei sa intri si tu putin ?
-O, nu mersi, ma multumesc s-o simt numai cu picioarele, poate altadata. Ea se multumise sa-l vad numai pe el, asa cum iesea cu camasa uda lipita de corpul lui destul de bine facut, cu figura lui draguta un pic indrazneata desi nu lasasa se vada asta prea des.
-Oho, esti tu sigura ca mai exista un maine ? spuse el razand.
-Hmm nu stiu dar poate am norocul asa cum am avut si pana acum, si se intoarse stramband din nas intr-un fel zambitoare, si iata-i intorcandu-se din nou la hotel.
Se inserase deja cand au ajuns in fata hotelului, statusera sa priveasca si apusul de soare de acolo de pe colina de unde la amiaza au privit tabloul acelei mari albastre si linistite, apoi au mers la barul acela dintre buchetul de palmieri, aici au baut un suc si au gustat o placinta care se spunea a fi de prin partile locului.
Au aflat chiar si unde se aflu, era un mic sat din Spania, numai ca din perspectiva personajelor noastre il considerai un oras in toata regula. Aflara toate astea datorita lui Cody care se descurca destul de bine cu limba spaniola decat Nely, desi la fel se poate spune ca a fost meritul amandurora, indrazneala lui Nely de a intra in vorba cu oricine si cunostintele lui cat de cat bune de limba spaniola.
Hotelul la care erau cazati era undeva mai departe chiar si de centrul orasului pe un delusor, inconjurat, la fel, numai de plante exotice, era liniste si chiar de-aici iti puteai intoarce privirea spre mare simtind in nari un miros de apa sarata si de nisip umed, adus odata cu aerul. Era inca cald afara si asa cum statea Nely aplecata pe balustrada balconului camerei de hotel, incercand sa mai zareasca marea printre frunzele palmierilor, isi tot spunea in gand ca asta pare a fi un vis devenit realitate.
Nu isi dadu, insa, seama ca spunea toate astea cu voce tare iar Cody, care doar iesise din dus, era langa ea si auzise totul.
-Melancolia a luat locul veseliei se pare!?!, zise el zambind, zambea asa dragut ca nici nu putea sa nu-i placa.
-O! m-ai speriat! spuse ea nu se atepta sa o trezeasca cineva chiar atunci din meditatia ei la cele intamplate.
-Dar ce spune-ai? il intreba ea pe Cody.
-O, eu nimic deosebit, spune-am ca melancolia i-a uneori locul veseliei...
Stateau amandoi unul langa celalalt admirand peisajul parca si pe intuneric.
-Tu mai vezi marea acum ? intreba Nely, eu am impresia ca se vede.
-Hm ! facu Cody ridicand din umeri.
-E un pic racoare, zise Nely intr-un tarziu. Om fi noi intr-o regiune cu clima calda dar... dar mintea ei lucra la ceva, pentru inceput trebuiau sa intre in camera. La amandoi le trecuse idea ca isi puteau permite sa mai i-a inca o camera dar renuntasera amandoi la acest gand cu un singur scop probabil ; se placeau ?
-Sa intram atunci, zise Cody si inchise usile termopan ale balconului in timp ce Nely intra si se aseza pe patul mare si frumos aranjat.
-Oare noi chiar ne-am casatorit ? intreba cu inocenta in glas Nely.
-Hm!?! la fel ridica si de data asta din umeri Cody, dezamagit ca nu putea macar el sa-i de-a un raspuns.
-Chiar nu-mi pot aminti nimic, mai spuse ea dupa ceva timp.
Stateau amandoi pe marginea acelui pat, negasind o explicatie ce era si mai bizar si care nu-i facea sa inteleaga era faptul ca nu gasisera nici un indiciu la ceea ce i-ar fi adus acolo, totul parea a fi incertitudine, nimic nu era clar, tot ce mai ramanea viabil era – un vis.
Era ora unsprezece seara cand cei doi hotarasera sa lase totul pe ziua urmatoare poate vor gasi ei raspunsuri la multe din intrebarile lor.
-Eu voi dormi pe sofa, hotari Cody in cele din urma dupa ce de cateva minute bune se certasera cine sa raman in pat si cine sa doarma pe sofa. Isi dadeau totusi seama ca cearta era ridicola desi amandoi aveau dorinta bine ascunsa undeva acolo in suflet de a dormi impreuna, oare domina respectul ?
-Nu ! veni raspunsul scurt al lui Nely, statea in picioare cu perna in brate se ambitiona ca ea sa doarma pe sofa.
Dadu sa plece spre sofa, dupa ce ii arunca lui Cody cu perna in fata, luandu- l prin surprindere acesta nu apuca sa cada jos si brusc o prinse de mijloc si dadu cu ea in pat, a fost pura coincidenta ca acest moment desi violent in mare masura sa-i faca constienti ca se indragostisera unul de celalalt, iar in momentul urmator puteai privi imaginea celor doi uniti intr-un sarut pasional.
Pacat, am putea spune daca am sti ce urma, dar tot asa de bine am putea spune : « la cat mai multa iubire ! »
Acest sarut a fost o poarta spre un vis, acest vis a fost un pod spre un sarut si spre o iubire, a fost ceva ce fiecare si-a dorit.
Se sarutau intr-adevar, insa nu asezati pe un pat cu lenjerie scumpa si intr-o camera de cinci stele, intr-o regiune exotica.
Zgomotul masinii deveni certitudine se trezisera din vis, mergeau spre casa. Pe fereastra se vedea totul inghetat, un soare cu colti ca de lup stralucea siret si fara caldura, facuse un pact cu gerul si zapada alba asezata pe pamant, totul era incremenit, numai in sufletul lor acum era caldura ... ... erau indragostiti!