agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-25 | |
Mătușa... mătușa a crescut la munte. Și de fapt pentru ea timpul nu a trecut niciodată. I-au mai spus alții “La mulți ani, Luți!” și “Ești fată mare acum, e rușine să ridici fustița” și “Fire-ai a dracu… nu ți-am zis să te potolești!… și voi ?! Ce stați să vă zgâiți la ea ?!”, dar ea nu a înțeles.
Dintotdeauna, mai bine zis, mereu, a mâncat-o pielea și niciodată nu a priceput niciodată de ce nu a avut voie să se scarpine. Când e atât de plăcut să tragi cu unghiile șanțuri in carne și să desprinzi cu răbdare fiecare cojiță și dacă apare o picătură de sânge să o lingi repede ca să nu-i pierzi gustul sărat. Mătușa i-ar lăsa pe toți să se scarpine. Mătușa nu s-a certat niciodată cu nimeni, oamenii strigă la ea și mai strigă și ea la ei, dar uită repede despre ce a fost vorba și plânge pentru că ea ar vrea ca totul să fie bine. Dar aici locul e mic și nu poți să ieși în curte, pentru ca apartamentele la bloc nu au curte, și se lovește de toți și nimeni nu vorbește cu ea. Și mătușa plânge. Mătușa e harnică, întotdeauna a făcut ce i s-a zis. “Spală și tu Luți farfuriile alea” i-au zis, și le-a spălat; “Curăță și tu Luți niște cartofi” i-au zis, și i-a curățat; “Mătură și tu în hol” și a măturat; dar aici nimic din ce face nu place. Acasă la ea nu o certa nimeni și apa din fântână nu se consuma și nimeni nu privea paharele, pe care nu le aveau, în lumină doar ca să zică “Pe ăsta l-a spălat Luți”. Și mătușa plânge. Mătușa își iubește mama, chiar dacă țipă toată ziua la ea, doar e mama ei care a crescut-o până la 30 de ani, care o spăla în fiecare sâmbătă seară și care îi împletea codițe când era mică și avea voie să se joace cu alți copii. E mama ei care nu l-a crezut pe primul doctor care i-a spus “Tovarășă, pricepe că psoriazisul nu se vindecă, așa o s-o ducă toată viața, du-te mata la farmacie să-ți facă rețeta” și a mai dus-o la încă cinci, până și-a terminat banii și răbdarea. E mama ei care după aia a plimbat-o pe la biserici și mânăstiri, căci ce la om nu e cu putință e cu putință la Dumnezeu, dar Dumnezeu nu s-a îndurat de ea. Mătușa nu iubește pisicile. Pisicile sunt rele și au zgâriat-o întotdeauna și își mai fac și nevoile și după aia o ceartă pe ea, parcă ea și-a făcut nevoile. Acasă la ea pisicile umblau pe afară și nimeni nu curăța după ele, pisica asta de ce nu merge pe afară, că doar nu e iarnă “să îi înghețe coada…”, cum zicea bunelu. Mătușa zâmbește fără ca nimeni să o vadă la gândul pisicii cu coada înghețată. Curățenia e prima grijă a mătușii. De mică a învățat că dacă nu se spală mănâncă bătaie. Și ce bine e aici la oraș unde nu trebuie să scoți apa din puț și s-o încălzești pe mașină. Mătușa poate sta și două ore în baie. Potrivește încet apa la ghivetă și se spală, întâi pe cap, apoi la subsuori, și pe picioare… “Mamă!! Iar se spală mătușa în chiuvetă și a umplut baia de apă”; “Offf, da’ de câte ori ți-am spus să te speli în cadă, fir-ar a dracului de viață”; iar mai spre seară “Dane, eu nu mai suport, măcar de ar folosi și săpunul ăla, fir-ar el al dracului!”. Mătușa plânge puțin apoi își taie unghiile. Mătușa e mereu flămândă. Chiar și după ce mănâncă până se satură tot îi e foame. Mătușa ar vrea să aibă mâncarea ei de care să nu se atingă nimeni, deși ea le-ar da la toți dacă i-ar cere. Atunci ea pune de-o parte, să fie, abia atunci parcă începe să i se mai potolească neliniștea. Dar în casa asta nu poți că vin și îți caută în lucruri și ți-o iau, acasă la ea nu o certa nimeni că băga mărul sub pernă sau felia cu pateu in dulapul cu haine de iarnă, oricum acasă nu avea dulap cu haine de iarnă. Și mătușa plânge după pruna pe care o ascunsese într-un papuc. Mătușa ar vrea bani mulți, nu știe cum și ce fel, dar ar vrea bani și uneori se simte de parcă îi și are. Cu bani ar avea casa ei unde nu ar deranja pe nimeni, unde nimeni nu ar verifica farfuriile din dulap și nu ar striga “Mamă!!! Mătușa iar nu s-a spălat pe mâini după ce a fost la baie și a murdărit întrerupătorul!”. I-ar plăti pe toți și atunci nimeni nu ar mai certa-o, nu i-ar mai zice “Iar stai toată ziua și te uiți la televizor, mai pune și tu mâna la ceva, nu vezi că sor-ta nu mai face față ?”. Ar cumpăra mâncare multă, dar câte nu ar face... Pe mătușa o iubesc oamenii de la televizor. Acasă la ea nu a avut televizor niciodată, doar un difuzor pe perete. Abia când a venit aici a înțeles ea cum e cu televizorul și și-a dat seama că oamenii ăia care îi zâmbesc toată ziua și râd și îi cântă, o iubesc. Și mătușa îi iubește. S-ar mărita cu toți, ea care nu știe exact ce e să te măriți, dar știe că e ceva bun și ea s-ar mărita cu toți, mai ales cu ăia mai triști care plâng și ea le-ar da din banii ei ca să fie fericiți. Dacă ar fi după ea, toată lumea ar fi măritată. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate