agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2211 .



Bakaba
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [the lost shadow ]

2001-04-20  |     | 



Bakaba




Caut o frumusețe pierdută,o dragoste adâncă,o senzație tremurătoare de siguranță afectivă. Simt freamătul vieții cum răzbate tumultuos din străfundurile ființei mele,revedicând dreptul la libertate. De ce nu mă pot liniștii? De ce nu mă pot mulțumi cu normalitatea? De ce nu mă pot pierde în lumea obișnuită așa cum o fac alții?
De unde să încep? Ce expresie a disperării să folosesc? Aș vrea să urlu odată cu marea! Să mă înalț spre văzduhuri alături de vulturi pentru ca apoi să mă prăbușesc sălbatic asupra lumii și să o fac să mă privească o clipă numai pe mine. Aș vrea să pot sări de pe un continent pe altul într-un dans al simbolurilor eterne,culegând sufletele pierdute într-un singur atom de cristal rătăcit într-un ocean neștiut. Atunci m-aș preface în vânt și aș sufla peste oameni și aș dărâma vise și aș construi sentimente. Și vântul se duce,se termină,se pierde. Iar după vânt rămâne lacrima. Lacrima suferinței amorfe în care sunt prinse bucuriile oamenilor și din care mai pică din când în când câte un strop de fericire anostă peste planeta albastră,dar întotdeauna mult prea puțină pentru a alina zbuciumul neîmplinirii constante.
Și iată-ne din nou,pe noi oamenii,pierduți într-o veșnicie pustie,unde faptele noastre sunt doar umbre diforme alături de senzații obscure,înotând într-un ocean de vânt liniștit ca un vulcan mort în mijlocul unui inel de speranțe,departe.
Dar Salvare!!!! Sună telefonul! Încă odată bunul meu prieten mobil mă smulge din ghearele imaginației pentru a mă arunca din nou în obscuritatea realitătii….

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!