agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2523 .



Fragment din Rai
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [thelastegg ]

2003-03-31  |     | 



Moșul scuipă bogat și călcă apăsat peste saliva împrăștiată plescăindă în praful ogrăzii. Un norișor cvasimaro se ridică cerc din malurile noului lac și se disipă sensibil, înalt, în albastrul torid al verii. Din ziua aceea nu le mai numea fetițele lui pe ouătoare – și nici măcar găini – ci simplu, incomod și nedrept: găinățătoare. Fetele simțiră diferența, răceala apoi, încetul cu încetul, chiar jignirea și, începând cu ziua următoare, căzură în patima constricției și refuzară, încruntate, să se mai ouă. Și din aceeași zi, îl forțară pe moșneag la un efort dublu de curățenie, parcă numai așa, în ciuda noului apelativ în care se treziseră, pe ne-pusă-masă, aruncate. Murdăria se întindea-ridica a-tot-acoperitoare iar gestica moșneagului crea epopei. Il vedeai curățând și iar curățând la găinațul ouătoarelor, mișcându-și brațele atât de repede încât se preschimba, uneori, într-o zeitate din acelea budiste, cu mai multe mâini, și înțelegeai că nu ar fi putut suporta o pedeapsă mai mare, că nici Ulise, cu toți prietenii lui zei-semizei, nu ar fi reușit ce reușea moșul, că nici inchiziția nu ar fi putut să-l chinuie mai abitir pe bătrân decât reușiseră a o face propriile-i fete și că, oricâte batiste și-ar fi îndesat în nări, pe lângă stufărișul biologic, nu ar fi putut scăpa, în ruptul capului, de pestilența galinaceică. Dar iată că, pas cu pas, viața își regăsi în repetabilitate normalitatea și uitară cu toții supărările acelea atât de lumești – venea toamna; se întorceau cocorii.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!