Impresii de la Marea Neagra,



Cautatorii de scoici au un gand nemarturisit : acela de a gasi un lantisor de aur sau un ceas antiacvatic.

Localnicii nu fac baie pentru ca sunt inca suparati pe uratenia din iarna a marii.

Principalul rost al turistilor care trec fara incetare este sa calce scoicile noi , scoase la mal : e nevoie de atata nisip.

A veni la mare e echivalent cu a disparea din lume pentru un numar limitat de zile.

Din punct de vedere algebric cea mai mare multime de pe plaja e a firelor de nisip, aceasta o include pe cea a chistoacelor de tigara, la randul ei aceasta multime o include pe aceea a dopurilor diverse si abea apoi se include si multimea turistilor.

Una dintre chelnerite are un mers de regina. A duce cu semetie tavile cu mancare.

Singurul scop sigur al elicopterelor care survoleaza plaja este sa consume benzina.

Orchestra din restaurant , un viorist, un contrabasist si un acordionist ma fac sa ma simt pe vasul Titanic in
plina scufundare, la fiecare masa de pranz si de cina.

Somnul de dupa ameaza : o vacanta mai mica intr-una mai mare.

Baia de dupa ameaza : un imprumut pentru a doua zi , in caz ca va ploua.

Plaja spre seara : dulce si melancolica, ameninta cu ziua plecarii.

Slipul: un mod de a arata acasa cat de tare s-a depus bronzul.

Alarmele masinilor din parcare : un subiect modern pentru injuraturi.

Sutienul : un obiect care se poate pierde.

Frigiderul din camera de hotel: un tractor care ara toata noaptea.

Lipsa porumbului fiert : un detector pentru cei snobi.

Parcul de distractii: un loc unde mamicile se uita permanent dupa proprii copii iar taticii permanent dupa mamicile altor copii.

Numai turistul stie ca scopul sau este sa se odihneasca, toti ceilalti il vad ca pe un generator neobosit de bani.

Paradoxul din capetele patronilor:
Turistul plateste pentru a se simti bine. Personalul nu munceste pentru ca turistul sa se simta bine ci pentru banii pe care ii va primi.

Patronii plajelor cred (cu adevarat)in zeul soare iar patronii tarabelor in zeul nor.

Festivalul berii: un loc unde unii spera sa vanda multa bere iar altii, si mai multi, spera sa bea bere ieftina.
De aici numarul mare de participanti, contrar parerii celor de pe scena.

La mare exista o concurenta acerba intre frumusetea naturii si cea a femeilor.

A admira marea e nevoie de o mare neatentie pentru a nu fi perturbat de permanenta expozitie a trupurilor acestora.

Vrand – nevrand am constatat ca femeile au doua parti si doua personalitati dinstincte dar si doua identitati complet diferite in aceeasi persoana: fata si trupul.

Cata ciudata nepasare, mii de oameni se imbaiaza si se intind alaturi fara cea mai mica urma de interes a unora pentru ceilalti. Doar privirile ascunse spre trupurile reusite ale femeilor mai solidarizeaza aceasta multime.

Pestii mici de la mal raman pe nisip dupa ce valurile se retrag, algele se rup de fundul marii si sunt aduse la margine, ceva nu e clar.

Valurile impart castigul cu apa marii, cum spuma imparte castigul cu valurile , doar cantecul acestora are pret separat. Nisipul si marea vor imparti cu soarele, doar adierea vantului se plateste altfel.
Intinderea de ape si cerul de deasupra nu pot fi uitate la plata. Cata lume se straduie pentru turist si el habar nu are. Acestea sunt adevaratele munci , nu cele de la bucataria restaurantului.

Cum poate vantul de pe mare sa spele trupurile ca si cum pielea ar flutura ?

Nu e nici o diferenta intre faptul ca sotia coase goblen in camera iar eu scriu impresii pe balcon.
Poate una: ea cosand uita iar eu scriind imi amintesc.

E mai bine sa-ti gasesti o placere pentru a uita decat una pentru a fi nevoit sa-ti aduci aminte.



Sa ne aruncam goi in mare
si sa ne uitam trupurile in scalda,
in imbaiere.
Sa ne cufundam in valuri,
ce splendida iluzie,
ce atingere de jur imprejur a trupului.
Cum e mai placut:
sa ne unduim la fel pestilor,
sau sa privim sorele
cu ochii deschisi, de sub apa.

Ce de cuvinte?
Si ce departe de noi e acea stare.