pentru Andrei-Calin



Domnul Highins

Nu e profesor.Îi place însa, când intră în clasă, la cursuri, să fie mereu la patru ace, iar de nu, să degaje aerul de macho.Îl știu de puțin timp si de fiecare dată încerc să mi-l fac indiferent-are însă un stil propriu, ce-i iese puternic în evidență:cu pardesiul gri,din multele pe care le are; cu șapca, al cărui cozoroc atârna ștrengărește într-o parte, în ton cu haina, si țigara-ținută grațios între degetele-i subțiri , specifice unui artist- aprinzându-și-o, și lăsând-o, pentru o scurtă perioadă de timp în colțul gurii.Stilul lui… te-ntrebi, sigur, de e danddy;……eu, te las să descoperi din cele ce urmează.
E ordonat ; foile- pe care le ține in mapa neagră, din piele, cu fermoar, aliniate riguros în foliile transparente , clasate pe obiecte -sunt lucioase,așteptându-l să le spune poveștile din timpul cursurilor, povești așternute cu grație, sub forma unui scris ințepat, dar care deține o nuanță de cursivitate elegantă -e o fire imprevizibilă.
Îl cunosc de puțină vreme, dar am depistat că măștile pe care le deține sunt greu a fi recunoscute pe parcursul celor șapte zile ale unei săptămâni.
Iubește atenția acordată de un grup cât mai mare de fete, pe care știe că le poate juca asemenea unor marionete; știe de farmecul lui și de prioritatea ce i-o oferă; e șiret și isteț; e grosolan și manierat; îi place să aducă zâmbetul pe chipul tinerelor domnișoare prin glume și cuvinte încărcate de obscenitate- se folosește de puterea pe care o are de a “răsuci capul unei fete” pentru a–și atinge scopul profesional.
Are note mari și explodează daca vreodată, vreo fată ce nu-i mai suportă scenariile,îi dă replica și-l pune la colt.
Domnul Highins e un nonconformist; e demagogul atotștiutor; vorbește cu o nonșalanța ce-l face agreat în înaltele grupuri sociale; se adaptează oricărei situații- camelionismul său e de invidiat; când primeste laude la efortul ce se stie(mai mult de atât, chiar se crede) a fi chiar de el depus cât si cu privire la cunostiintele ce le detine(numai din cauza ca e foarte atent si are o memeorie de invidiat), simti cum nu mai încapi cu el în aceeasi camera- te face printr-o simpla privire sau un simplu gest sa te reduca ca fiinta,sa te simti umil sI dezgolit de propria-ti personalitate.
Îl întâlnesc de multe ori în fiecare parc prin care mi se nazare ca ma plimb; are manusi negre, un baston negru-de fapt e cu totul îmbracat în negru si nici jobenul nu-i lipseste.Pipa-i pufaie cu eleganta. Are un pas sigur, merge calm, ca un motan cultivat cautându-si trofeul unei noi zile.
Când alearga, te întrebi în câte sali de forta s-a antrenat; nu ai cum sa nu-i recunosti frumusetea fizica; într-o zi, catelul meu sârmos s-a luat dupa el, n-aveam ce face si am strigat dupa patrupedul meu zapacit, domnul Highins si-a întors capul si a continuat sa alerge, eu, nevoita, alergam sa-mi prind sârmosul brun roscat….
Îi plac ziarele;stirile de ultima ora;
“FHM“.
O conversatie în care este contrazis îl cam arde cu fierul rosu dar se mentine în forma si nu explodeaza; daca vrei sa-i intrii în gratii trebuie spre sfârsit sa-i dai dreptate si sa-ti ceri insesizabil scuze fara însa sa te denigrezi- nu-i plac persoanele slabe. E de acord ca fiecare trebuie sa tina strâns cu dintii parerea careia îi e adept dar în fata lui sa-i accepte cuvintele si ideile pe care el le pronunta.
Profesorii îl adora- e o mica enciclopedie realizata din întamplare; vorbeste neîntrebat fiindca stie ca el e cel mai bun dintre toti, e preferatul mentorului si lui i se permit de toate.
Domnul Highins are un grup de prieteni- pe ceilalti colegi îi considera inferiori ori îi desconsidera.
Încep sa-l cunosc mai bine pe domul Highins- îl pune pe jar daca începi sa-i faci morala adresându-i-te tocmai prin sintagma: “auzi, domnule Highins!>….”, atunci când,vorbindu-ti, sare calul.
Adevarul e, ca nu ai cum sa nu-l placi- vine cu un aer vechi, nou, viitor- si-si impune firea în orice întreprinde.
Sa nu-l întrebi niciodata despre experienta lui, viata personala e un punct sensibil, nu-i place sa se mândreasca- e modest- ci numai sa i se recunoasca meritele si capacitatea intelectuala.
>
!!!
Poti sa-l auzi zicându-ti protector:sau trântindu-ti dintr-o data un :>, fiindca nu i-ai gâdilat orgoliul si i-ai zis ce i se cuvenea, în fata mai multor persoane,colegi de breasla.
>, îl strigi(asa îi place lui sa-si auda de mai multe ori numele din gura unei fete) si se întoarce indiferent, sa vada ce urmeaza sa-i adresezi.
E adevarat ca uneori se intâmpla sa ti se aprinda calcâiele dupa el-atunci ai cel mai mult de furca- efectiv nu te mai considera om………
Îi plac blondele bine dotate si se simte redus din barbatia sa pregnanta , în fata unei domnisoare manierate si îmbracate elegant- simte ca nu-i ajunge(acestei îngâmfate) nici la degetul mic si asta îl irita la culme; e ipocrit în tot ce afirma; când îti face un compliment nu rateaza ocazia de fapt sa continue cu o replica care te-mproasca cu noroi.
Nu i se întâmpla sa fie pus în situatii penibile- si nici nu i se va întampla niciodata(lucru destul de demoralizator pentru ceilalti).
Nu are masina si nici bani dar e mai sigur pe el decât insusi Bush .
Merge cu mâinele în buzunarele pantalonilor largi, cachi, si-si lasa puloverul gri pepit sa-i imprime aerul lejeritatii materiale.
Da lectii despre viata si etica dar le încalca de cele mai multe ori.
O data i-am scris și m-a impresionat felul în care a dezbătut tema
O singură dată l-am văzut împiedicându-se iar altă dată alergând la seminarul unde intârziase- era prea deplorabilă starea în care se afla, dar și-a revenit in scurt timp, și trebuia să fii foarte atent pentru a o sesiza.
Sună telefonul.
E chiar el; o singură întrebare, și-apoi se-aude intermitent tonul-tipic à la Highins.
Dar, daca ține cu adevarat la cineva…:nu uită, nici măcar, în fiecare seară să spună:

Alexandra