- Ai omorat vreodata un om? Stii ce greu e sa omori unul prima oara? O faci de nevoie, poate. Te mustra constiinta. Te uiti in ochii lui si te gandesti: “Oare are familie, copii?”. Pe urma incepi sa te obisnuiesti. Al doilea e mult mai usor de ucis. Iar al treilea… deja nici nu-ti mai pasa. Cat de mult il iubesti? Intreba apoi cu o voce mieroasa.
- Mai mult decat iti inchipui!
- Atat de mult incat sa ucizi sapte oameni? Uite! facu el,
aratandu-mi sapte oameni aliniati, imbracati in negru. Ei il vor omori pe acela pe care-l iubesti. Sunt dispus sa-ti dau o sansa. Ii omori pe toti pana la unul, apoi ii dau drumul. Puteti pleca si trai fericiti mai departe.
M-am intors cu ochii plini de lacrimi si am privit fiecare barbat pe care trebuia sa-l omor. Am inceput sa ma gandesc “…oare merita? Oare chiar ii va da drumul dupa aceea? Poate ar trebui sa-l omor pe cel ce mi-a propus targul, sau poate chiar pe mine. Dar viata… nu vreau sa mi-o iau. Mi-e frica, doare. Nu vreau sa-i omor nici pe ceilalti. Ah! De ce sunt eu pusa in situatia de a omori pe cineva? Cu ce am gresit? Te rog, ajuta-ma!”
- Te-ai hotarat? Continua barbatul in negru. Tu decizi. Viata lui sau viata a sapte oameni!
- Care sunt regulile? am intrebat hotarata sa-l salvez pe cel ce-l iubeam.
- Sunt foarte simple. Ai sapte cutite. Poti verifica, dar te asigur, sunt ascutite pana la ultimul. Ai de ales un singur mod in care-i vei ucide. Poti sa le tai gatul sau venele, ii poti sfarteca de la buric la stern, poti sa le perforezi inima, stomacul, plamanii. Toti trebuie sa moara in acelasi fel.
- As vrea sa-l vad inainte sa ma apuc de treaba!
- Oricum, el va privi. Dar… bine. Sa nu zici ca sunt rau. Iti dau cinci minute. Veti fi singuri si nu ai voie sa-i spui nimic despre… ce am discutat noi doi.
- O ultima intrebare, daca imi permiti…
- Sigur, te rog.
- De ce-mi faci toate astea?
- E doar un experiment. Poti sa-l treci cu bine sau sa nu-l treci deloc. Vom afla.
- Dar oamenii aceia doar nu vor sta sa-i omor?
- Ai spus o ultima intrebare! Haide sa-l vezi!
Am mers pe coridoare-ntunecate si ne-am oprit in fata unei usi mari de metal. A deschis-o iar in centru statea asezat pe un scaun cu mainile legate la spate, cu barbia sprijinita de piept. Hainele erau rupte pe el, pielea ii era murdara de sange amestecat cu noroi si praf. Se vedea clar ca a fost batut. Dar de ce? De amuzament? Ca sa se distreze dobitocul ala? M-am repezit la el dar, vai… era de nerecunoscut. Nu-mi dadeam seama. Era sau nu el? Daca nu era, pentru cine ar fi trebuit sa ucid eu sapte oameni? I-am luat capul in maini, sperand ca poate nu e el. L-am cercetat cu atentie, cautand sa-mi amintesc un semn distinct sau altceva, sa ma asigur. Parca era drogat. Dadea din cap si spunea lucruri fara sens. Canta. “A innebunit” mi-am spus. M-am uitat cu atentie in ochii lui… da, cu siguranta erau ai lui. Avea fruntea foarte mare si ochii apropiati. Poate din cauza asta pareau putin sasii. Dar eu ii iubeam. Imi apartineau si as fi facut orice pentru ei. L-am imbratisat si a inceput sa-mi sopteasca in ureche ca stie ce am de facut. “Nu o face!” mi-a spus el. “Nu merita. Oricum ma vor omori. Nu-ti murdari mainile.” Cuvintele lui imi rascoleau sufletul. Acum o clipa eram hotarata. Ce ma fac? De ce trebuie sa moara cineva? De ce nu putem trai ca oamenii? Ce suntem noi? Lacrimile mi-au udat fata; m-am uitat din nou in ochii lui si am inceput sa-l sarut. Oare acela era ultimul nostru sarut?
- Timpul s-a scurs, a zis barbatul imbracat in negru. Sper ca ai facut alegerea care trebuia.
Ne-am intors. Fara sa observ nici cel mai mic detaliu arhitectural, fara sa-mi dau seama de luminozitate, am intrat si mi-am mai aruncat o privire asupra celor sapte barbati.
- Mai ai cinci munute, timp in care va fi adus si el aici, mai spuse el, apoi se aseza pe ceva si se facu comod.
Nici nu stiu cand au trecut cele cinci minute. Dar stiu ca ma aflam la o rascruce. Trebuia sa fac o alegere, una foarte dificila. Recapitulam mereu si mereu: luam cutitele, ma duceam si le taiam gaturile unul cate unul, ca la gaini. Dar eu nu am mai taiat gatul unei gaini. Nu stiam ca trebuie tinuta ca sa nu murdareasca totul de sange in timp ce se zbate. Oare asa era si cu oamenii? Trebuia sa-i tin pe fiecare in parte sa astept 10-15 minute sa se scurga sangele din ei si pe urma sa trec la urmatorul?
-Gata, spuse barbatul. Alegerea iti apartine!